Serbare de sfârșit de an.
În curtea școlii sunt amenajate zeci de scaune pe care își trag sufletul părinții care au fugit cu sufletul la gură de la muncă, stresați că festivitatea ar începe la ora stabilită. Marea majoritate nu sunt italieni, de aici și paranoia. Nu reușesc, pur și simplu, să înțeleagă că punctualitatea nu este trecută în dicționarul vieții celor care s-au născut la Roma. În fața noastră, copiii, cu vârste cuprinse între 3 și 10 ani, dansează care cum pot pe melodia “Back to Black”, cântată de Amy Winehouse. Băiețeii trimit bezele spre mămici, fetițele execută piruete cu viteza broaștelor țestoase, lacrimi de emoție curg șiroaie printre scaune, în timp ce câțiva, nu mulți, încep să se scandalizeze: “Alo, cum să-mi pui copilul să danseze pe cântecul ăsta?”, “Băi, ești nebun? Am auzit bine? Asta cântă despre cocaină și alte droguri?”, “Mi se pare sau tocmai ce a fost numit organul masculin?”, “Și ți-am zis să n-o dai pe fii-ta la engleză? Ți-am zis. Dar tu nu, Batman-Batman”. Erau, fără îndoială, singurii părinți care înțelegeau limba engleză, dar fiind în minoritate, au fost degrabă îngropați până și de aplauzele măicuțelor. Era să uit, fiica mea frecventează o școală catolică.
Zeci de măicuțe, de toate vârstele și de toate rasele, se cocoțaseră pe acoperișul școlii ca să se uite la serbare, văzând că în curte nu mai aveai loc să arunci nici o țigară. Vorba vine, de fumat fumezi în curtea mică, se știe.
A fost o serbare reușită.
Fii-mea nu știe să spună nici astăzi o rugăciune, măicuțele au preferat să o învețe să dăruiască. Să împartă ce are cu ceilalți. Până la ora actuală n-au reușit, asta mică tot posesivă e, dar nu te pui cu răbdarea și blândețea măicuțelor.
Grupul minoritar de părinți scandalizați a depus o plângere la Suor Flora, șefa. Suor Flora a ținut cont de părerea lor. Drept care, un an mai târziu, i-a pus pe copii să danseze pe un cântec italian. “Non sono una signora!”, cântat de Loredana Bertè.