Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Nu. Un film total nerecomandat dictatorilor

Zoom Nu. Un film total nerecomandat dictatorilor

În cazuri cu totul excepționale (și foarte exotice pentru publicul larg românesc), un dictator poate fi ușuit de la putere prin mijloace pașnice. Ca, de pildă, un banal referendum. Vă sună, desigur, îngrozitor de cunoscut. Cu simpla deosebire că, așa cum o relevă remarcabilul film* al lui Pablo Larraín, împotriva unui dictator se poate lucra, pe bune și pe brînci, cu mult profesionalism. C-un autentic curaj politic, din care lipsește tupeul nostru țățesc și tipicul șmen de dincolo de urne. Și, mai ales, se poarte lucra la un nivel de creativitate demn de galele Festivalului de Publicitate “Cannes Lions”.

S-a întîmplat, cum era și firesc, foarte departe de România. În Chile, o țară din America de Sud, cu o formă neobișnuit de longilină, cu mii de kilometri de munți, hoarde de lame și a cincea producție viticolă din lume, despre care cunoaștem la fel de puține lucruri pe cît știu chilienii despre noi. Un lucru mi se pare limpede: ceea ce știm unii despre alții se referă, în principal, la doi celebri dictatori: Nicolae Ceaușescu și Augusto Pinochet.

Anul este 1988. La presiunea organismelor internaționale, generalul Augusto Pinochet, capul dictaturii militare (de dreapta) care guvernează, la modul destul de prosper, dar aspru și sever, țara, organizează un referendum. Poporul chilian este chemat la urne ca să decidă dacă vrea întreruperea mandatului lui Pinochet (vot “NU”) sau prelungirea lui cu încă opt ani (vot “DA”).

Calculul cinic al hîrtiei spune că Opoziția (de stînga) nu are nici o șansă, întrucît nu dispune de logistica guvernanților, de giganticul lor aparat de propagandă și, mai ales, de o televiziune de teapa Antenei 3 care să îi propage, în prostie, mesajul. Are la dispoziție doar cîteva minute pe zi de material video – cam cît i-ar lua acum lui Mircea Badea să ne spună “bună seara” și să formuleze primele trei înjurături pe adresa lui Radu Banciu. Cîteva minute filmate cu niște camere VHS și difuzate apoi la televiziunea națională, la ore caracteristice filmelor sexy sau emisiunilor de cultură. E drept, Opoziția mai posedă ceva, în afara unei mase critice de cetățeni nemulțumiți: un contract cu o agenție de publicitate capabilă să elaboreze și să execute o strategie de comunicare miraculoasă.

Directorul de creație este René Saavedra (Gael García Bernal, cel mai mare actor mexican al momentului). Un personaj de o masculinitate fragilă și o eficiență profesională devastatoare, un bizar, dar organic melanj între Mircea Cărtărescu, Bogdan Naumovici și Florin Piersic Jr. Directorul agenției este Lucho Guzmán (chilianul Alfredo Castro, pe care e posibil să-l știți din fabulosul Tony Manero, în regia aceluiași Pablo Larraín). Un individ pragmatic și flexibil, uns cu toate alifiile sistemului, care amintește, în egală măsură, de Bogdan Enoiu, Dan Andronic și un personaj șerpilian cu sediul în Băneasa.

Restul personajelor, inclusiv Augusto Pinochet, contează mai puțin. Asta pentru că, în ciuda aparențelor stilistice (imaginea semnată de Sergio Armstrong e frustă, minimală, în stil documentaristic), Larraín nu-și propune decît tangențial un comentariu social sau politic. Dictatura lui Pinochet e doar pretextul istoric al unei povești despre oameni, timpuri și conjuncturi, în care e mult mai multă natură umană decît creație publicitară și mai multă universalitate (și actualitate) decît referendum chilian. Teoretic, am avea ce învăța din filmul celei mai creative victorii din istoria modernă a Americii de Sud. Practic, masa critică de cetățeni nemulțumiți se uită încă la televiziunile de știri. Iar aici nu mai e de mult vorba despre creație. Ci doar despre niște clienți.

* Nu / No (Chile, Franța, SUA, 2012). Regia: Pablo Larraín. Cu: Gael García Bernal, Alfredo Castro.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
  • Peisaj cu tractor românesc trăgînd cu lanțul de Coloana Infinitului

    23 aprilie 2024

    Scuip sînge ca Bălcescu și nu sînt în Sicilia, să-mi scurm în cimitirul săracilor culcuș. Goniți-mă cu pietre să întregesc familia celor cu țara-n traistă, de sila voastră duși. Cînd […]

  • Nebunii care se visează președinți

    22 aprilie 2024

    Gafa cu desemnarea lui Cîrstoiu pentru Primăria Capitalei va avea consecințe la celelalte alegeri. Împreună și separat, PSD și PNL vor pierde voturi, vor fi obligate să-și schimbe tactici, oameni […]

  • Monologul unui telefon cu fise, rămas fără certificat de revoluționar

    16 aprilie 2024

    Prea mult sictir, prea multă operetă și un exces nebun de figuranți, a mai rămas puțină Julietă și un profesor de-ngropat talanți, și-o urmă de Romeo în culise descoperită de-un […]

  • Adio, Army

    15 aprilie 2024

    Cînd aliatul Rusiei atacă Israelul și se pregătește să complice și mai mult socotelile de securitate ale lumii civilizate, te întrebi iar, a suta oară, unde sînt banii armatei române. […]

  • Invitație la nuntă

    9 aprilie 2024

    Nimeni nu-i simte îngerului lipsa (mecanic de-ntreținere în cer). Veniți să reparați Apocalipsa, că dă Natura în marșarier! Cel care-a scris că veacul ăsta jalnic va fi religios ori de […]

  • Generalii lui Piedone

    8 aprilie 2024

    De cînd Piedone a devenit preferatul sondajelor, o armată de scarabei politici a început să fojgăie pe lîngă el ca împrejurul unui tomberon. Voiculescu i-a organizat o lansare fastuoasă la […]

bijuterii argint