Armata română a suferit pierderi grele pe timp de pace. A pierdut oameni pe teritoriul național, a pierdut avioane și elicoptere, fără să fie nevoie de aplicații și efort specific războiului, ci doar așa, în rutina de zi cu zi. Miercuri, un MIG21 și un elicopter IAR 330 Puma s-au prăbușit și au omorît opt oameni tineri și sănătoși, tați de familie și militari instruiți, aflați în deplinătatea puterilor. A pune piloți să zboare în aceste coșciuge de metal cu istoric macabru e o crimă care trebuie anchetată pe linie ierarhică de la șeful statului major pînă la șeful de unitate operativă, iar a le păstra în dotarea forțelor aeriene e aproape un act ostil și premeditat la adresa siguranței naționale.
Sub conducerea a doi comandanți supremi, armata română a fost destructurată, împuținată, abandonată și păstrată într-o sinucigașă înapoiere vreme de 17 ani. Tot ce au înțeles Băsescu și Iohannis din apartenența la NATO n-a depășit niciodată conceptul de licurici, felația politică și contractele de armament. Așa au socotit ei vreme de patru mandate că trebuie procedat cu apărarea militară a țării.
În siajul acestor mișei (votat fiecare de cîte două ori) au grohăit, mulțumite, turmele de generali de cîrpă, avansați pentru nimic și numiți în posturi de comandă la fel cum sînt numiți repetenții din partide în consiliile de administrație ale companiilor de stat. Șefii de stat major ai armatei române, șefii cu înzestratea armatei și comandanții aviației militare sînt complici la crima militară, politică și umană comisă în serie, ani la rînd, asupra oamenilor și instituției apărării. Sînt complici pentru că n-au mișcat un deget, că n-au spus un cuvînt, că n-au împiedicat folosirea unor echipamente depășite și periculoase pentru oamenii cărora li se ordonă să urce la bordul lor. Sînt complici pentru că s-au complăcut în această ucidere lentă a trupelor și în acest acest lung sabotaj al capacității de evoluție a forțelor armate. Nici măcar incompetența nu-i disculpă, fiindcă incompetența lor e profitabilă, adună funcții, grade, bani, medalii și pensii speciale.
Din același grup organizat fac parte și miniștrii Apărării, scoși aproape toți din magazia de unelte inutile a partidelor, oameni fără pregătire, fără conștiință și fără cea mai mică idee despre treburile militare.
Dacă înlăturăm alibiul politic, observăm că un grup de oameni a distrus cu metodă capacitatea de apărare a României imediat după accesul nostru în NATO. În loc să adauge acestui excepțional cadou oferit de SUAeforturile noastre naționale, comandanții supremi, generalii, premierii și miniștrii Apărării s-au complăcut în lichelism politic extern, s-au mulțumit să lingușească producătorii de securitate internațională și au înghețat orice formă de dezvoltare proprie a armatei române.
În poziția periculoasă în care se află, România ar fi trebuit să aibă cel puțin o sută de avioane moderne. Și le-ar fi avut fără probleme, în trei ani, cu un sfert din bugetul apărării. Dar MApN a risipit sume mari în contracte politice încîlcite, mai toate fără offset, cu livrări la paștele cailor și fără criterii de prioritate. România putea avea și un număr dublu de soldați antrenați și dotați la standarde NATO, și elicoptere americane sau franceze de atac, și trupe paramilitare pentru rezistența urbană, și blindate cu turela înșurubată corect, și cîteva mii de drone de fabricație locală, ieftine și ideale pentru descurajare. Acum, cînd respirația războiului ajunge la cîțiva kilometri de frontierele noastre, Iohannis mărește bugetul Apărării la 2,5% din PIB, ca și cum dacă ne mai comandăm niște rachete pentru 2027, putem sta liniștiți.
Lucrurile nu pot rămîne așa. Soarta României nu poate sta la infinit la mîna unor nulități. Hai, pe timp de pace, mai treacă-meargă, dar dacă încep să se audă exploziile de la Odesa și Cernăuți, trebuie profitat de ocazie. Armata română trebuie să intre imediat într-o nouă fază de modernizare. Cea mai rapidă cale spre înnoire e scoaterea pe bară a tuturor comandanților mai bătrîni de 50 de ani. Comandanții tineri, mai ales cei fără doctorat, au merite și calități mai credibile, cariere mai puțin politizate și viziuni mai proaspete. Ei trebuie să fie aduși în regim de urgență la comanda armatei și lăsați s-o modernizeze așa cum cere perspectiva de conflict real.
Cum e posibil ca în secolul XXI, în vecinătatea unui agresor nevrotic de mărimea Rusiei, România să-și trimită piloții și trupele la bordul unor morminte zburătoare, pe care să le numească aeronave? Cum e posibil ca toată această linie de sabotaj politic să fie numită parteneriat strategic cu SUA sau alianță nord-atlantică? Cum să fii „furnizor de securitate” cu aeronave care își ucid piloții și elicoptere care își incendiază echipajele? Cum să se poată bizui pe tine partenerii NATO cînd vii cu generali făcuți din plecăciuni și aplauze și cu un comandant suprem care și-a petrecut mandatele pe terenul de golf? Cum e posibil să dispui cinci ani la rînd de cinci miliarde de euro anual și să defilezi în MIG 21?
Nulităților din politică și din armată li se mai alătură și elementul lor generator: infecția securistă a societății, boala care a agravat și a perpetuat contraselecția. Securiștii au cultivat aceste flori bolnave ale democrației, i le-au introdus poporului pe gît ani la rînd, și acum, cînd lumea începe să tușească, ce vedem? Vedem că rușii înaintează spre vest.
Cam asa este. Mai mult chiar,cind s-au cumparat fregatele din UK ambasadorul englez a facut poteca pina la Constanta pina s-a semnat intelegerea. Aceste fregate sunt 2 vechituri dezarmate care ar fi bine sa stea in port. Asa am economisi niste marinari. La fel si cu fabrica de elicoptere de la Brasov, era vorba sa producem elicoptere de atac, la ora asta am fi avut o flota credibila. Ce mai spune partenerul strategic de asta, acum ca rusii sunt linga Odessa? Ai dreptate, mai ales ca nu-si trimit copii sa lupte cu hirburile astea cei care au semnat pe contracte. Or sa plece ai mei.
Dar macar sa se publice contractele sa stim si noi cui trebuie sa multumim !