Dacă n-aș fi fost consilier prezidențial cu problemele României noaptea, aici, la Cotroceni, de multe ori m-am întrebat: oare ce-aș fi ajuns? Deputat sau senator în nici un caz, fiindcă nu știu să iau șpagă și nici nu sînt capabilă de trafic de influență. Mă rog, am mai primit și eu cîte-o atenție (de la Ion Iliescu o trusă de creme pentru negi, de la Emil Constantinescu o frumoasă cutie cu pietre de mină din Maramureș, de la Băsescu un bax de Chivas Royal pe care tot cu dînsul l-am finalizat, iar de la Iohannis o rețetă de wursti din carne de porc rasa Mangalița, care nu se mai găsește la noi), dar astea nu cred că pot fi considerate șpagă; iar trafic n-am făcut decît, în tinerețe, pe centură și de la Inter, în formă continuată, pînă la Athénée Palace. Nici IT-istă n-aș putea fi, pentru că pe mine computerele mă inhibă, am senzația că-și bat joc de mine cînd, ironice, se blochează din senin. E destul să mă uit o dată la Mugur Isărescu ca să-mi dau seama ce de rahat e să fi bancher într-o țară ca România. Vedetă de showbiz nici atît, c-ar trebui să-mi pun silicoane, să mă-ncurc cu vreun fotbalist cretin și-apoi să declar că visez la o noapte cu Brad Pitt pe un iaht, cum fac toate proastele în Click!. Doctoriță? Cînd văd sînge, o radiografie cu fracturi sau fluturașul cu salariul unui medic, leșin. Sportivă am fost, canotoare, dar noi nu luam Melodonium, ci, scuzați, muie, de la antrenorii lotului, cînd duceam bărcile în hangar. Așa s-au obținut și atîtea medalii. Ingineră? Hă, hă, hă! Unde? Fermieră, agricultoare? După ce Petre Roman a zis că am cîștigat pariul cu agricultura, singurul rezultat al acestui cîștig e că fostul premier a început să-și vopsească părul.
În concluzie, sper că ies la pensie de la Cotroceni și-apoi să plec în Anglia și să îngrijesc atît de tandră un bătrîn paralitic, încît să-mi lase, perversu’ dracului, toată averea.
(va urma)