Un semn că pentru unii se pune de-o apocalipsă: nici rușii nu mai sînt ce-au fost. Care ei, pe vremea lui Stalin, dereticau România cu akaem-ul și cu nagan-ul de se întîmpla să-și ridice nasul vreun procuror și să-i facă dosar la vreun om de-al lor de pe-acilea. Numai să-i fi dresat careva vreo pîrdălnicie de-astea lu’ domnu’ Dungaciu de la papugii, că nu-i mai trebuia altceva! Cum care domnu’ Dungaciu? Rusologul de ținea un institut al Academiei și zicea la televizor că nu se ezicstă să intre rușii în Ucraina, dacă au zis ei că nu intră. Și ce să vezi, batiușka, nici n-a terminat el bine s-o spuie analitic pe-asta cu neintratul, că s-au bulucit rușii în Ucraina. Altminteri, om serios – încruntat și cînd dădea bună ziua –, tuns scurt ca-n filmele cu Ivan Ivanovici, să nu i se prăsească păduchi prin cap.
La început s-a ținut el la distanță de papugii, dar le tot dădea ocol ca țincușa de lemn din bancul cu Bulă, pînă i-au zis ăia: „Vino, că te facem prim-vicepreședinte!“ și el, ce să facă, s-a dus. Cu ce gînduri, numai el știe; că nici nu se înfipsese bine în funcție și a început să-i tragă scaunul de sub dindărăt lu Simion: ba că el, Dungaciu, e cu UE, ba că Simion se dă trumpist, dar nu e. Șolticării de-astea troțkiste ca la ceaprazăria din Găești unde găseai și șepci ca aia de-a ținut-o treizeci de ani în mînă statuia lui Lenin din fața Casei Scînteii.
Dungaciu ăsta avea un proces cu DNA care voia să-l scoată bun de plată că închiriase pe daiboj două camere ale institutului peste care era el director. Dosarul se împiedicase însă la Curtea de Apel București, unde unui judecător i-a trebuit aproape un an și jumătate pînă a scris o motivație pe care ar fi trebuit s-o meremetisească în șaizeci de zile, cum cere Codul de procedură penală.
După ce s-a hotărît judecătorul să scrie în motivație că dosarul făcut de ăia la DNA, cu probe și cu ce se mai cuvine să conțină, respectă întocmai pravilele Justiției, Dungaciu, ca prim-vicepreședinte de partid parlamentar ce e, a băgat o contestație cum că el, în cugetul lui, n-a crezut că încalcă legea și că DNA-ul, care-l acuză de abuz în serviciu, n-ar avea probe pentru a-și propti dosarul de i l-a dresat. Or, Curtea de Apel, în loc să se uite la funcția lui sau măcar să cugete pe persoană fizică judecătorii de-acolo că n-ar fi bine să se pună rău cu cineva care are parte de susținerea recunoscătoare a Moscovei, tranc! – i-a dat drumul la dosar, de nu mai are Dungaciu altă speranță decît să trimită rușii un desant ca să-l scape de apocalipsa lui personală.