Aveţi conturi bancare pline cu sume rotunde. Adică zero, că mai rotund de-atît nici nu există. Dacă aţi fi înţelept, le-aţi lăsa aşa, că nu cer de mîncare, nu ţipă, nu fac pipi pe covor, ba mai şi produc lunar nişte sume frumuşele. Le zice „dividende“ sau „datorii“, n-am reţinut, mereu mă încurc în pocitania aia de jargon bancar.
Din păcate, nu sînteţi înţelept, sînteţi român. Vreţi să închideţi contul. L-aţi deschis în 5 minute, deci tot atît durează şi inchiderea lui. E logic, nu? Sărmane, ce treabă au băncile româneşti cu logica?
Dacă începeţi cu ING, riftul dintre „normal“ şi „bancar“ e decent: terminaţi în două zile, indiferent dacă aveţi card sau nu. Dar – şi aici devine frumos – merge doar în sucursala unde l-aţi deschis. Şi dacă asta e în Oradea, iar dumneavoastră în Brăila? Toată lumea ştie că doar mîrlanii stau vara în Brăila. Lumea fină pleacă în Crişana.
Banca Transilvania se mişcă rapid, dar în sensul ardelenesc al cuvîntului. Şapte zile. Aveţi şi card? Atunci doar 2-3 zile. Plus săptămîna de mai devreme. Se poate din orice sucursală? Desigur, faceţi cererea unde vreţi şi funcţionarul o trimite către ghişeul-matcă. Prin poştă.
BRD ia Oscarul pentru „Cel mai tîmpit sistem în rol principal“. Durează două zile să omorîţi cardul. Şi contul? Un mizilic, 30 de zile. Şi asta doar din sucursala în care l-aţi creat. Hai, nu disperaţi. Orădencele sînt gagici mişto.