Împerecherea generalilor români cu președintele țării, cu șefii Serviciilor și cu șefii ministerelor de forță e un eveniment rar, mai rar decît partidele de sex la urșii Panda. De cînd a început războiul din Ucraina, Consiliul Suprem de Apărare a Țării s-a întrunit cu frecvența eclipselor de soare. Iohannis a convocat acest organism leneș la intervale de timp astronomice. Cu cît se încingea mai tare frontul, cu cît cădeau mai multe drone pe malul românesc, cu cît armata era mai derutată și populația mai speriată, cu atît Iohannis rărea ședințele CSAȚ.
Și cum obiceiurile bune merită păstrate, Bolojan, urmașul lui Iohannis, a băgat și el convocarea CSAȚ în prelungiri. Abia la patru luni de la anularea alegerilor, abia la o lună și jumătate de la acuzațiile administrației Trump, abia după ce SUA au suspendat programul Visa Waiver. N-au fost date publicității nici de data asta rezultatele muncii SRI și SIE, adică dovezile atacului rusesc, dar au fost luate măsuri serioase pentru respingerea amenințării pe Marea Neagră.
Adică România cumpără o corvetă ușoară. Nu numai că e ușoară, dar corveta e și singură, ceea ce o face ideală pentru intimidarea flotei ruse, care numără 11 corvete purtătoare de rachete, 4 fregate, 5 submarine, 7 nave de desant, zeci de vedete, zeci de dragoare, 30 de elicoptere anti-navă, 20 de avioane de atac SU-22 și 10 de transport, 4 hidroavioane, 5 sisteme de rachete anti-navă, 2 brigăzi de infanterie marină și un distrugător.
Se așteaptă mult de la corveta ușoară, nimic de zis, și tocmai de aceea e atît de importantă achiziția ei cu 150-300 de milioane de euro, adică de trei pînă la șase ori mai scump decît o corvetă multirol din clasa Vanguard, pe care România ar putea s-o construiască la Mangalia, în șantierul care trage să moară. De altfel, în șantierul din Mangalia, care aparține acum statului român, România ar putea construi peste 20 de corvete pentru marina norvegiană, salvînd întreprinderea de la faliment, umplînd-o de bani și alegîndu-se cu cîteva corvete ultra-avansate pentru forțele navale române.
Numai că Ministerul Apărării vrea să facă achiziții cu banul jos, nu vrea producție internă. Vrea vapoare la mîna a doua, neapărat scumpe, și nicidecum ieftine și noi. Și, mai presus de orice, vrea echipamente unicat. O corvetă, un tanc, un tun, o pușcă, un glonț. Glonțul, din cîte se pare, îl păstrăm pentru noi.