Singurul lucru care mă contrariază la Carlos Ruiz Zafón, acest romancier care-ţi taie răsuflarea cu cărţile sale, e că aduce în poze cu primarul Piedone. Altfel, îl citesc cu ceva din entuziasmul cu care în copilărie devoram romanele lui Dumas-tatăl şi-i aştept cărţile cu nerăbdarea americanilor care pîndeau în port venirea vaporului cu continuarea romanelor lui Dickens. Prizonierul cerului* e al treilea roman dintr-un ciclu care a început uluitor cu Umbra vîntului şi a continuat impecabil cu Jocul îngerului.
Dacă nu le ştii, sigur o să le cauţi după ce vei face cunoştinţă cu istoria prizonierului lui Zafón. Mai întîi te trezeşti într-un anticariat bîntuit de faliment din Barcelona anului 1957. Un necunoscut tenebros cumpără o ediţie rară şi, prin urmare, scumpă din Contele de Monte Cristo. Cartea trebuie să ajungă la un anume Fermín, care-şi face veacul la anticariat, în dublă calitate de angajat şi prieten al proprietarilor. Treburile se complică brusc şi iremediabil, iar ca să pricepem cum de e viu necunoscutul pe care Fermín îl credea mort de mult, facem o călătorie în timp şi spaţiu într-o puşcărie în care erau înghesuiţi, torturaţi şi, de la caz la caz, executaţi republicanii vînaţi de poliţia secretă a lui Franco. Necunoscutul e un fost lider sindical care a furat o avere, a pitit-o şi nu spune unde nici cînd i se taie o mînă. Fiind declarat mort după o elaborată şedinţă de tortură, colegul său de celulă, Fermín, se oferă să-l bage în sac, dar îi ia locul, plagiind metoda brevetată de contele de Monte Cristo, şi scapă astfel din închisoarea de unde nu evadează nimeni. Ne întoarcem apoi la anticariat fiindcă Fermín, care vrea să se însoare, are o problemă de stare civilă. După ce a evadat, i s-a anunţat moartea din ordinul directorului, un ambiţios om de cultură care n-a vrut să se piardă reputaţia puşcăriei sale, aşa că trebuie să facă dovada în acte că trăieşte. Acum poate vă întrebaţi: nu-i trasă de păr toată istoria asta? Luată din scurt, aşa pare, dar la cum o povesteşte Zafón e cît se poate de plauzibilă, în ciuda neverosimilei asemănări a romancierului spaniol cu primarul Piedone.
* Carlos Ruiz Zafón, Prizonierul cerului, trad. Ileana Scipione, Ed. Polirom, 2012