An de an, guvernare după guvernare, buget după buget, învățământul românesc arată tot mai prost. Nu e nevoie de mari analize pentru a demonstra asta. Nivelul record de imbecilitate la care a ajuns țara în ultimii ani este dovada supremă a unui sistem educațional abandonat, batjocorit și tâlhărit de cirezi de incompetenți puși politic să se distreze cu el.
Legea încă neadoptată a salarizării afectează dascălii care amenință cu greve în fiecare semestru. Sindicatele profesorilor au ca armă de negociere doar șantajul, fără să țină cont vreo clipă de nevoile elevilor. Inventarul lipsurilor nu se mai termină. La fiecare început de an școlar, facem bilanțul unui dezastru. Și tot la începutul fiecărui an școlar participăm la festivități de deschidere unde politicienii, cu infinit tupeu, defilează, iar noi, cu infinită prostie, participăm cuminți. Noi, adică părinții și elevii. Vin în curțile școlilor, la costum, toți ticăloșii care în restul anului nu dau doi bani pe educație. Ba chiar o detestă și o sabotează prin toată activitatea lor de „aleși”.
Mă tot întreb, de ani de zile, de ce nu punem mână de la mână să le dăm câte un mare șut în cur chiar acolo, de față cu copiii, la careu, unde pozează alături de directorii de școală numiți chiar de ei. De ce nu îi premiem cu huiduieli și scuipați, de ce nu le punem coronițe din gumă de mestecat pe țeste, în timp ce-i fugărim peste gardurile liceelor? Cred că de fraieri. Nu o facem din aceleași motive pentru care nu protestăm în stradă pentru o mulțime de alte lucruri grave care afectează în rău viețile noastre și ale copiilor noștri. Unii dintre noi îi primim cu indulgență, să nu o deranjăm pe tovarășa învățătoare cutare, care face și after, sau pe directorul căruia i-am dat șpagă să ne bage plodul în clasa aia mai bună. Alții o facem dintr-un bun-simț care ar trebui extirpat în relația cu ei.
Dacă am fi cu adevărat indignați de răul pe care acești oameni ni-l fac, ar trebui să ne învățăm copiii încă de la grădiniță și clasa pregătitoare că politicienii nu au ce căuta în școală, că ei sunt răi și trebuie dați pe mâna miliției. Că le fură din ghiozdănele și din pachețele și că îi vor proști pentru ca atunci când vor crește să-i voteze așa cum au făcut-o părinții lor. Închid ochii și îmi imaginez curtea unei școli pline de ochi. Din rândul copiilor se desprinde o fetiță de clasă primară, cu ochi albaștri și codițe aurii, care se duce cu un superb buchet de flori direct la ministrul Educației și zice, cu bărbia tremurândă, la microfonul pe care i-l ține doamna directoare inundată de zâmbete: „Te-n morții tei!”