Duminică am profitat de faptul că afară nu mai era caniculă, ci doar ploaie torențială, și am mers la Muzeul Municipiului București, ca să văd expoziția de artă 3D a tânărului Octav Mardale, fiul caricaturistului cu același nume. Instituția de cultură e la doi pași de Universitate, la una dintre ieșirile din pasaj. O poți identifica ușor după zecile de anticari care expun în curte linguri vechi, cărți poștale și stilouri cu care n-a mai scris nimeni după decapitarea lui Constantin Brâncoveanu. Când am ajuns eu, majoritatea comercianților își expuneau marfa în spatele unei vitrine de nailon, cu care o acoperiseră să nu se ude. Câțiva, mai norocoși, se adăpostiseră de ploaie sub acoperișul de sticlă de la intrarea în muzeu, lângă nelipsitul automat de senvișuri.
În mica sală de la parter unde erau expuse lucrările tocmai se terminase un concert. Câțiva oameni cu copii mici se ridicau să plece, organizatorii cărau scaune, o tânără mamă încerca să scoată un cărucior pe ușă. Era greu să te concentrezi asupra lucrărilor. Vreo jumătate de oră după concert, câțiva copii au apăsat aleator pe clapele a două piane, emițând ceea ce probabil că o să devină muzica viitorului.
Cât despre lucrările expoziției “Ship”, mai bine să-l lăsăm pe tânărul artist să ne vorbească: ”Locurile și peisajele speciale, persoanele, obiectele care m-au marcat într-un fel sau altul nu au reușit să scape de contactul cu aparatul meu foto. Fiind puțin egoist, nu am dorit să las fotografiile doar în mediul digital sau încuiate în vreun cufăr și am început să mă joc cu realitatea, transpunându-le în obiecte 3D, conferindu-le sau sustragându-le din volum unde am simțit nevoia. Am încercat să le fac să justifice realitatea mea. Această realitate se poate observa prin proiectul «Ship»”, scrie Octav Mardale junior pe un site de socializare (să nu căutați degeaba pe Google Plus, nu de-acolo e postarea).
Lucrările sunt practic fotografii 2D, cărora li s-a dat o dimensiune suplimentară, apropiind de privitor unele detalii. Autorului i s-a părut cumva nedrept ca mâinile întinse ale unui personaj să apară lângă figura acestuia și nu mult mai în față, ca în orice univers tridimensional care se respectă. E mediul perfect pentru a reprezenta niște oameni grași, cu burta proeminentă, scoasă la înaintare. Din păcate, în nici una dintre lucrări nu apăreau persoane supraponderale, ceea ce reprezintă cam singurul minus al expoziției.
După ce vor pleca de la Muzeul Bucureștiului, cele cincisprezece lucrări sunt așteptate să decoreze pereții unui bar din centru, ceea ce într-un fel o să le strice tot farmecul. Clienții localului or să creadă că sunt simple poze bidimensionale și că din cauza beției văd gura femeii din imagine cum iese în relief și se apropie de ei.
14 vizualizări
