Putin, aflat în camera sa de comandă a buncărului,
în fața ecranelor imense, dă comanda atacării Ucrainei. Rachetele hipersonice pleacă spre Kiev, lovesc puncte strategice, iar elicoptere cu trupe de desant Omon zboară la mică altitudine spre locația unde se află Zelenski împreună cu familia sa. După o oră, Zelenski este arestat și dus într-o închisoare din Vladivostok, iar după numai trei zile orice împotrivire armată este zdrobită în Ucraina.
Dar Putin a căzut din pat și s-a trezit în al patrulea an de război cu Ucraina, o chestie care îi strică dimineața, iar asta nu este totul. FSB îi aduce cafeaua și cele mai fierbinți știri ale momentului din Venezuela: șapte rachete date în țintă și opt elicoptere cu trupe speciale zboară peste Caracas. După aproximativ o jumătate de oră de operațiune specială, Delta Force îl capturează pe Maduro împreună cu soția lui și îi transferă – foarte probabil – în Statele Unite. Este poate cea mai rapidă operațiune militară de acest gen, dacă o comparăm cu capturarea lui Saddam sau cu lichidarea lui Osama. În mod asemănător, în 1989 americanii au debarcat în Panama, dar le-au trebuit trei săptămâni pentru a-l captura pe Noriega, acuzat și el de trafic de droguri.
Cu o seară înainte de răpirea lui Maduro,
Putin comanda atacarea cu rachete și drone a unor blocuri cu civili din Ucraina, iar acum își adună generalii și trimite o primă reacție către canalele de știri internaționale în care condamnă atacul militar împotriva Venezuelei și a poporului său. Nu zice nimic despre Maduro, dar spală pe jos cu generalii, arătându-le cum americanii au putut ceea ce ei nu au fost în stare, bate cu pumnul în masă și cere de urgență un plan de acțiune la Kiev ca la Caracas. Xi, la rândul său, își convoacă de urgență comandanții militari și îi pune să studieze operațiunea de succes a americanilor în Venezuela, să analizeze aplicabilitatea în Taiwan pentru a-l răpi apoi rapid pe președintele Lai Ching-te. În Iran este un început de revoluție, Mossad și CIA iau pulsul de la nivelul străzii, iar Statele Unite le recomandă cetățenilor săi să părăsească Rusia. Și fac acest lucru pe un ton apocaliptic ce ne aduce aminte de narativul Departamentului de Externe american înainte de invadarea Ucrainei de către ruși. ONU, locul în care, în 2025, SUA votau umăr la umăr cu Rusia, China și Coreea de Nord împotriva rezoluțiilor Occidentului, se găsește la o răscruce în acest debut în forță al anului 2026. În Palestina este prăpăd, în Venezuela americanii îl răpesc pe președinte, în Ucraina rușii lovesc zilnic ținte civile, iar lumea pare tot mai mult un Mad Max.
Capturarea lui Maduro, considerat de americani liderul narco-organizației Los Soles,
nu rezolvă problema drogurilor, așa cum nici suprimarea lui Noriega nu a stopat traficul de droguri, dar reprezintă semnalul schimbării modului în care marile puteri ale lumii sunt dispuse să împartă dreptatea. Trump luptă împotriva traficului de droguri, Maduro împotriva imperialismului american, Putin luptă împotriva naziștilor ucraineni, iar Zelenski le ține piept invadatorilor ruși. Hitler a luptat și el împotriva evreilor și bolșevicilor, Stalin împotriva capitaliștilor, Netanyahu împotriva teroriștilor islamiști, iar Iranul împotriva sioniștilor și creștinilor. Din toată această luptă este corect să reținem că istoria a fost scrisă întotdeauna de învingători. Trump și-a dorit să primească Premiul Nobel pentru Pace în 2025 invocând cele opt războaie încheiate în urma intervențiilor sale, dar iată-l că pășește în 2026 ca un adevărat accelerator al creșterii entropiei geo-politice și al escaladării implicite a riscului de război. Vor urma reacțiile Chinei, care este cel mai important investitor în Venezuela, dar vom resimți curând și impactul global al disfuncțiilor de aprovizionare cu petrol venezuelean asupra prețurilor carburanților în Uniunea Europeană. Dar ceea ce îngrijorează cel mai mult este reacția slabă a Rusiei, care ne aduce aminte de covorul roșu din Alaska, de războiul din Ucraina, de pacifistul Donald și de prietenul său Vladimir.