Eram cu doi francezi prin Deltă, pescari, veniți să dialogheze cu știucile de la noi. Pensionari de la poalele Alpilor francezi, unul rocker încă pletos, aventurier care a ajuns cu un velier la Polul Sud, celălalt doctor, mai așezat, dar și el cu porniri expediționare de pescuit prin America de Sud. Oamenii au venit în Delta noastră cu așteptări mai exotice de la locurile și oamenii locului decât dacă ar fi mers să pescuiască pe Rio Negro în teritoriile indienilor vânători de capete. Au fost din prima dați peste cap în fanteziile lor sălbatice de zecile de bărci cu motoare care zbârnâiau prin jurul lor și de faptul că vorbeau la telefon din barcă cu soțiile de acasă după fiecare știucă prinsă pentru a se mai lăuda cu un trofeu. Amândoi fani Le Pen, înjurau Bruxellesul și erau chiar mai suveraniști decât ai noștri, explicându-mi că Franța trebuie să iasă din Uniune, că UE e bună pentru noi, ăștia esticii, nu pentru ei.
Și mai era că noi le luăm banii, bani care se pierd în mlaștina corupției, banii lor din taxe și impozite. Și mai ales, între două știuci și un biban venit din întâmplare la năluci de știucă, îi apuca fandaxia când venea vorba despre Zelensky și Ucraina. Aici dădeau adevărate citate din Le Pen, că europenii finanțează mafia ucraineană, că ce treabă au ei cu Rusia? Că Rusia nu a fost o amenințare niciodată pentru francezi. Le-am dat dreptate, amintindu-le că au avut unul dintre cele mai puternice partide comuniste din Vest, finanțat la greu de Kremlin în timpul Războiului Rece. A fost chiar o obsesie a francezilor pentru Moscova, cam toți intelectualii care se respectau în acea perioadă fiind de stânga, simpatizanți ai propagandei prieteniei între popoare sub umbrela Internaționalei Socialiste. Am înțeles de la ei că până să ajungă Putin la Paris va trebui să se bată cu polonezii, cu nemții, rușii abia fac față în războiul cu ucrainenii, cum să ajungă să treacă Armata Roșie de rit nou și pe sub Arcul de Triumf?
Stați liniștiți, le-am zis eu, că așa ziceați și de nemți și dacă nu debarcau anglo-saxonii în Normandia vorbeam germana astăzi toți. Într-una din zile, mi-au explicat că este vina europenilor că avem război și acum în Ucraina, că dacă nu l-ar fi ajutat pe Zelensky tropăiau rușii prin Kiev și aia era, dădeam din nou drumul la gaz ieftin și la benzină pentru toate buzunarele, era bine pentru toată lumea. Aici am trecut peste linia roșie a celui care duce niște turiști străini să vadă frumusețile patriei noastre, am proptit barca cu prova în stuf și i-am întrebat dacă înțeleg cum văd popoarele vecine cu acest conflict pericolul ca cizma rusă să bată pas de defilare pe la ei prin oraș. Ok, înțelegeau, că nu erau proști, dar erau convinși că Putin nu are nicio treabă cu Europa, că el vrea Ucraina și atît. Nu vă mai fac capul mare cu trimiterile la Chamberlain, la Hitler, la pacea obținută după ce Germania nazistă a primit permisiunea de a ocupa o regiune, pentru a lua în mitralieră apoi toată Cehoslovacia.
Uite, le-am zis, de ce nu învățăm din istorie? Hitler a dat drumul la câinii războiului pentru a-i „salva” pe etnicii germani din țările europene, Putin are același argument cu etnicii ruși „oprimați” pe unde sunt. Și le-am mai spus și despre Pactul Ribbentrop–Molotov, cum Hitler a invadat împreună cu Hitler Polonia. În fine, din astea, nu o mai lungesc, oricum nu i-am impresionat, că doar știau și ei istorie. Pentru ei o idee de piață comună care să fie competitivă în fața Americii și Chinei în acest uriaș război economic la care suntem supuși nu are sens, mai important este ca ei să se știe guvernați de la Paris, nu de la Bruxelles și să mănânce brânză franțuzească și să bea vinuri franțuzești. Iar din acest punct au început să apară motivele reale ale obsesiei lor anticomunitare, care vin din sufocarea Franței de emigranți. Bine, magrebienii sunt ai voștri, mulți vin în Franța din fostele colonii din Africa, sunt cetățeni de-ai voștri, îi înțep eu. Ei îmi întorc constatarea și îmi spun că problema este cu islamismul, cu arabii și cu dorința lor de a schimba Franța după apucăturile lor. Cică nu au treabă cu negrii, că ăia sunt catolici, protestanți, creștinizați de coloniștii francezi, problema lor este cu magrebienii și cu ceilalți arabi veniți din Siria și Palestina. Care fac 10 copii, iar neomarxiștii francezi – varianta woke din Hexagon – cheltuiesc pentru fiecare copil de musulman bani care ar fi putut să meargă la educație pentru copiii francezilor adevărați.
Cum familiile albilor din Franța au unul-doi copii, în câteva decenii majoritari vor fi musulmanii, asta era disperarea, argumentul lor, pe care, matematic, nu aveam cum să-l combat. Acum câțiva ani umblam prin Paris și am coborât să iau metroul, iar când am intrat în tren aveam să constat că eram realmente singurul alb, restul africani de culoare și probabil magrebieni. Nici măcar la New York, în cele mai întunecate cotloane ale metroului metropolitan, prin stații din Brooklyn sau Bushwick nu am văzut așa ceva. Orgoliul francez, milenar și profund cultural, este astăzi călcat de șenilele buldozerului migraționist, care îi amenință pe urmașii lui Baudelaire cu asimilarea în lumea arabă a islamului radical. Apoi s-au auzit în Deltă avioanele de luptă ale NATO, aici povestea căpătând o turnură interesantă. M-au întrebat cât de aproape suntem de granița cu Ucraina. Intru în Google Maps și le arăt. Brusc, sentimentul lor de relaxare și distanțare față de conflictul de peste Brațul Chilia a dispărut. Erau două F-16 românești care intraseră efectiv în misiune de război, nu trebuia să fii specialist ca să te prinzi.
Motoarele turate la maximum, avioane la altitudine joasă, ne vibrau lansetele în mână, vibra carnea pe noi. Francezii s-au schimbat la față și în tot vacarmul ăsta le-am strigat: „Acum înțelegeți cum e cu Rusia, cu Putin? Dacă nu erau avioanele astea și NATO aici, când ajungeam la mal pe voi vă arestau trupele speciale ruse pe post de spioni și eu probabil că îmi luam un glonț în față.” „Ah, oui, tu vois des Russes partout”, mi-au reproșat ei pentru a brava. Un vuiet vag, de explozie, a fost adus de vânt dinspre mare. Da, mes amis, cam sunt peste tot, le-am răspuns. Am plecat spre hotel, știucile nu ne mai băgau nălucile în seamă, iar la știri am văzut că piloții noștri au doborât două drone Geran cu reacție. Apoi am văzut Parisul, Franța, în flăcări, mii de protestatari violenți. Francezii mi-au arătat ce circula pe rețelele lor de socializare, cum toată lumea discută despre activarea cuiburilor islamiste de către iranieni. Asta îmi ziceau francezii, că iranienii au dat semnalul activării rețelelor islamiste pe fondul creșterii angoasei populației și a problemelor legate de salarii, impozite și prețuri mărite. Că acum ei conduc protestele. Îmi puneau sub nas filmările cu protestatari ce agită steaguri palestiniene, steaguri roșii, comuniste, cu secera și ciocanul, iar huliganii care spărgeau magazinele și aruncau cu cocteiluri Molotov strigau „Allah akbar!”.
Le-am zis și eu că văd iranieni peste tot. Au zâmbit, dar nu era zâmbetul lor. Le-am arătat la rândul meu o postare cu Kimberley, ambasadoarea americană din Grecia despre care tocmai mă întrebaseră francezii dacă este adevărat că ea a dat comanda schimbării guvernului în România. Le pun pe masă telefonul să citească, e în engleză și înțeleg. Avocatul Deters, cel căruia amazoana americană de la ambasada din Grecia i-a cerut o șpagă de 100.000 de dolari, a fost înregistrat într-o discuție cu un reprezentant al republicanilor americani în Grecia în care se vorbește că gagica e pe cocaină la greu, că ia șpagă milioane de dolari și că lucra pentru chinezi și pentru iranieni, care plăteau și ei foarte bine. Mai are sens să discutăm despre demolări de guverne în Balcani? A doua zi au plecat spre casă, în miezul unei Europe cuprinse brusc și ireal de sincronizat de nebunia protestelor, din Germania, Belgia, Franța, Italia, Spania și până în Portugalia. Deja ce se întâmplă acum este insurecție, nu mai are legătură cu cerințele protestatarilor inițiali, cel puțin acesta a fost punctul în care și eu și francezii gândeam la fel.
Pe străzile Europei sunt acum agenți provocatori, foarte mulți dintre ei sirieni, anarhiști de stânga, magrebieni radicalizați, neonaziști și africani care nu au alt scop decât aruncarea UE în haos. Rațiunile insurgenților sunt diverse, de la Coran, la nihilism, anarhism și până la pornirea animalică de a distruge ce nu înțeleg. Iar un atac asimetric de această anvergură este foarte posibil să prefigureze iminența ca Putin să ordone o acțiune militară kinetică la granița unei țări NATO în curând, pentru că am ajuns în punctul în care orice scenariu este posibil. Dovadă este și poza cu unul dintre francezi care a prins cu o zi înainte să plece din Deltă o știucă de peste un metru lungime, știuca vieții lui, cu toate că este un pescar lipsit de har.