O mână spală pe alta și-mpreună îți golesc buzunarul

Despre Tine. Despre încredere

Acesta este sloganul Eureko, unul dintre marii asiguratori de pe piața românească. De fapt, încă de la rebranding-ul prin care Interamerican s-a dat de câteva ori peste cap și s-a transformat în Eureko, încrederea a fost cuvântul-cheie pe care a mizat firma de fiecare dată când a încercat să-și atragă noi clienți. Și e un cuvânt puternic, convingător, mai ales atunci când vine vorba să-ți lași pe mâna cuiva banii pe care ai vrea să-i economisești pentru bătrânețe sau banii pe care vrei să-i plătești pentru a fi sigur că vei avea parte de tratamente medicale de calitate, în clinici private.

Încrederea este cuvântul

care, cel mai probabil, a convins-o și pe Cornelia Larkin să devină client al Eureko. În 2010 a încheiat o primă asigurare de viață, acel tip de asigurare de viață pe care agenții companiilor ți-l prezintă ca pe o mare găselniță financiară, care-ți permite să pui deoparte bani care, în timp, se vor înmulți și-ți vor oferi un venit suplimentar frumușel la ieșirea la pensie. Perpectivele roz zugrăvite de un astfel de agent, precum și ideea de a-și asigura, pe lângă propriul venit, și un capital oarecare pentru copii, atunci când vor avea nevoie de bani, au determinat-o pe Cornelia Larkin ca în 2011 să mai contracteze trei asigurări de viață, pentru copiii săi, și o asigurare de sănătate.

Toate bune și frumoase,

încrederea creștea de ambele părți, banii se adunau, până în ziua în care, reevaluându-și prioritățile investiționale, Cornelia Larkin, deja client serios al Eureko, se hotărăște să-și restrângă puțin portofoliul de asigurări.

Ei bine, în acea zi a venit și surpriza: deși plătea în mod constant agentului de asigurări, deși primea chitanțe pentru banii plătiți, clienta află că nu mai avea asigurare de sănătate, contractul încetând în aprilie 2012 din motiv de neplată la scadență. Scadența era pe 20 ianuarie 2012, iar clienta avea și mai are și acum chitanțe prin care dovedește că a plătit sumele prevăzute în contract exact în data la care era scadența. Așa că au început să apară semne de întrebare. Avocați, comunicări oficiale și răspunsuri năucitoare.

Având în fața ochilor chitanțele

extrem de oficiale, semnate și ștampilate, Cornelia Larkin începe să citească diverse comunicări ale companiei de asigurări prin care este anunțată că, de fapt, chitanțele cu pricina nu există. Mai mult, deși pe aceleași chitanțe erau trecute clar datele la care fuseseră făcute plățile, din corespondența primită de la Eureko doamna Larkin află că, în realitate, sumele care, totuși, se regăsesc în contabilitatea companiei au fost depuse la casierie cu, uneori, luni de zile mai târziu decât ziua în care făcea ea plata. Sfidând evidențele și hârtiile existente, reprezentanții companiei continuau să spună că firma lor este OK, iar singura vină îi aparține clientului, care n-a plătit.

Când nu reușești să te înțelegi cu asiguratorul,

ajungi la cei care controlează și supraveghează piața de asigurări, în cazul nostru Autoritatea de Supraveghere Financiară. Care autoritate constată că, într-adevăr, ceva nu e în regulă la Eureko, cel puțin în acest caz. Ca urmare a verificărilor făcute, reiese că da, clienta ar fi plătit sumele ce-i reveneau de plată conform contractului, dar că acestea au fost înregistrate în contabilitatea firmei pe cu totul alte chitanțe decât cele pe care le deținea clienta. Iar chitanțele înregistrate în contabilitatea firmei oricum nu fuseseră luate în considerație, deși banii fuseseră plătiți, din moment ce contractele încetaseră din motiv de neplată. Din lungul răspuns al ASF către Cornelia Larkin reiese, foarte alambicat, că firma de asigurări ar fi oarecum în culpă, dar este mai mult vina asiguratei că a fost jecmănită cu acte și că, pe viitor, ar trebui să-și ia gândul de la asigurările de viață ca variantă de economisire, pentru că nu este vorba despre instrumente bancare care ar garanta, oarecum, o siguranță a banilor.

Țapul ispășitor în toată povestea

pare a fi fost găsit în persoana agentei de asigurări care a încheiat și intermediat contractul și plățile, Herta Nicolae. ASF a fost informată de către Eureko despre faptul că asupra agentei respectiva societatea a dispus cercetarea internă “în conformitate cu procedurile companiei” și că se parcurg “procedurile legale” împotriva acesteia, “în vederea recuperării prejudiciului material și de imagine”.

La această dată nu știm care sunt acele proceduri interne ale companiei și nici care ar fi, de fapt, prejudiciul material al Eureko, în condițiile în care firma n-a avut nimic de pierdut din punct de vedere financiar. Sau, poate, faptul că a pus mâna mai târziu pe bani să o fi lipsit de potențiale beneficii cuantificabile pe bursă.

Cert este doar că un client, Cornelia Larkin, a recuperat de la asigurator doar o mică parte din cei 11.060 de euro investiți în speranța că banii se vor strânge în timp, pentru o bătrânețe lipsită de griji. Din punctul de vedere al ASF, deși constatase existența unei fraude, compania de asigurări este nevinovată. Din punctul de vedere al companiei de asigurări, desigur că la ei nu există nici o vină, deși nu asiguratul este cel care angajează oameni în companiile de asigurări, nu asiguratul stabilește proceduri interne pentru acești angajați și, desigur, nu asiguratul este cel care reglementează modul în care funcționează contabilitatea unei firme.

Și poate că atât ASF, cât și firma de asigurări au dreptate: de vină suntem noi, clienții, că punem botul la campanii publicitare în care ne sunt băgate pe gât cuvinte atât de generoase precum “încredere”. Căci ce încredere mai poți avea că banii îți vor fi înmulțiți de o companie precum Eureko, atunci când angajații acesteia fac ce vor ei cu banii tăi fără să se prindă nimeni și când compania în sine este incapabilă să-și înmulțească propriii bani, terminând ultimele exerciții financiare în pierdere.