O poveste fără morală despre cheltuiala militară

S-a mai scris în Cațavencii și se va mai scrie despre brusca dragoste față de înzestrarea armatei arătată de către politicienii români. 2% din PIB duși pentru cheltuieli militare nu este o condiție a rămânerii noastre în NATO și nici nu a fost o condiție pentru aderare. Mai mult, acest procent din PIB cheltuit pentru armată nu este prevăzut în vreun act oficial aprobat în Parlamentul României. Și nu, pentru a mia oară nu, în tratatul de aderare, ratificat de către Parlament, nu se vorbește nicăieri despre cât trebuie să cheltuie fiecare țară pentur achizițiile de armament.

Dar nu-i nimic,

România este o țară care-și respectă cuvântul dat. Nu contează că România, ea însăși, nu a promis nimic, ci în numele ei au vorbit niște politicieni, pe la diverse întruniri simandicoase. Important e că cineva a promis și că am aflat asta de-abia la câțiva ani de la comiterea promisiunii. Și am mai aflat că alocarea a 2% din PIB pentru armată ne va costa, probabil, cam 40 de miliarde de euro în următorii 10 ani, în ton cu creșterea PIB-ului.

Cert este că, până acum, ne-am angajat deja în niște cheltuieli care ne dau certitudinea spargerii rapide a 9,3 miliarde de euro în doar câțiva anișori. Am început cu cele 3,9 miliarde de doalri plus TVA pentru rachetele Patriot, continuăm cu 2,1 miliarde tot pentru rachete, dar cu bătaie mai scurtă, vom da minim 1, 6 miliarde de euro pe corvete, jumătate de miliard pentru transportoare și mașini de luptă, și tot așa.

În total, 9,3 miliarde care se cheltuie la prima strigare, pentru programul minimal de înzestrare a armatei în perioada 2017-2026.

Problema e că

rachetele (și Patriot și alealalte) le luăm de la americani. Transportoarele le luăm de la americani. Nu mai știu ce sistem de comunicații de 180 de milioane îl luăm tot de la americani. Avioane tot americane am cumpărat. Corvete multirol, de 1,6 miliarde de euro vom lua, până la urmă, se pare, de la olandezi, că le-am promis oamenilor ălora, totuși.

Da’ de la nemți, de la nemți chiar nu luăm nimic? Adică ceva serios, de miliarde, nu mărunțișuri de zeci sau sute de milioane? Nu, serios, nu luăm nimic de la nemți?

Probabil că la asta se gândea

ministrul Fifor într-o zi, când se mai uita prin carnețelul cu geostrategiile României. Americani, americani, olandezi, bun, perfect, chiar. Da’ trebuie să luăm ceva și de la nemți, să nu se supere prea tare.

S-o fi uitat ministrul pe lista cu armament nemțesc și a început să taie de pe listă. tancuri, deocamdată, nu ne-ar cam trebui, că nu-s în plan. Arme ușoare nu vrem, rachete avem și tot așa, până mai avea puțin și-l apuca disperarea. Și ce nu face omul la disperare? Probabil că, aflat în această situație limită și știind că bani oricum vom cheltui mai mult pe armament decât cele 9,3 milairde de euro anunțate inițial Parlamentului, ministrul Fifor s-a uitat ce au făcut alte țări aflate în rahat cu banii dar care au vrut neapărat să ia armamament de care nu aveau neapărată nevoie. Așa, mai mult ca sigur, i-au căzut ochii pe achizițiile Greciei, din perioada de glorie e chelutielilor nemăsurate care au dus țara în faliment.

Ei bine, grecii sunt Dumnezei

atunci când vine vorba de spart banii aiurea, în beneficiul nemților, mai ales. de la nemți și-au luat grecii tancurile, de două ori mai multe decât ale britanicilor, de la nemți și-au luat corvete, fregate și alte bărcuțe cu armament pe ele și de la nemți au luar ceva ce noi uitasem să punem pe listă.

În cabinetul ministrului Fifor trebuie că s-a auzit o pocnitură strașnică atunci când palma care răsfoia carnețelul cu achiziții a lovit fruntea îngândurată a ministrului. După ce ordonanța s-a convins că ministrul nu s-a sinucis, acesta a început să țopăie și să facă tumbe: găsise ce ne mai trebuie, pe ce mai putem arunca niște miliarde: submarine, băi, submarine!

În definitiv, și grecii și-au luat,

ba încă de la nemți. Și, uite-așa, am rezolva și problema asta: am lua de la nemți ceva scump și care nu ne face trebuință, dar ne-am respecta angajamentele inexistente și am sparge baniii pe care ne încăpățânăm să-i cheltuim pe ceva util.

Așa că, poate de asta, poate din alte motive, ministrul Fifor a anunțat că România va cumpăra și submarine. Bine, presa a înțeles, la început, că vom cumpăra un submarin. Ceea ce l-a enervat pe ministru. Nu un submarin vom lua, ci trei. Trei submarine, să fie. Că știți cum e la noi: unul se pierde, al doilea se strică, deci e mai bine să luăm direct trei, de la bun început, să fie.

Dacă modelul nostru

în materie de achiziții militare sunt grecii, să nu uităm, totuși ce s-a întâmplat la ei. Mai ales cu submarinele. Grecia a comandat nemților 4 submarine U-214, contra sumei de 1,62 de milairde de euro. Asta în 2002. Astăzi, submarinele nu au ajuns încă în Grecia, fiind prost construite și necorespunzând cererilor și contractului. În schimb, la constructorii germani de submarine au ajuns fără griji 2 miliarde de euro, plus alte 600 de milioane cheltuite către terți în cadrul aceluiași proiect.

Măcar știm ce ne-așteaptă dacă, al o adică, ne pregătim să luăm submarinele de la nemți.

Așa, ca o paranteză,

ca să ne facem o idee cam cum mergea piața acum 18-20 de ani, mita dată de nemți pentru achiziția de submarine de la ei a fost de 120 de milioane de euro. Mita dată de nemți doar pentru ca un deputat grec să nu mai vocifereze împotriva achiziției de tancuri Leopard a fost de 600.000 de euro.

A mai trecut timpul, prețurile au mai crescut, euro nu mai e ce era pe vremuri. Americanii nu știm cât dau, dacă dau, dar nemții, se vede treaba, n-au deloc arici în buznare, cu toate aerele alea de anticorupție pe care le vântură pe la Bruxelles, câteodată.

2.098 de vizualizări