Vestea că Disney a strivit prejudecățile de rasă alegînd o femeie puternică și diversă ca Rachel Zegler să fie noua Albă-ca-Zăpada m-a făcut literalmente să tremur și să plîng de fericire. Slavă capitalismului care luptă pentru echitate socială alegînd o eroină de culoare cprectă politic!
O Albă-ca-Zăpada neagră tăciune, eventual flancată de șapte hăndrălăi cu o musculatură pronunțat proletară, pare genul de premisă din care se hrănește umorul de situație absurdă. Imaginați-vă o suită de personaje care se simt obligate social și moral să laude sau să invidieze frumusețea caucaziană a prințesei africane. Inclusiv mica prințesă africană, care-și admiră pielea cea albă ca zăpada în timp ce se privește în oglinda mai limpede decît cristalul Ozanei cea frumos curgătoare. Și asta din cauză că… ei bine, aici stă cheia întregii povești. În măiestria care zugrăvește motivul și în tupeul creatorului. Poate fi din cauză că împăratul a încurcat copilul la maternitate, dar e prea infailibil ca să-și recunoască greșeala. Sau poate l-a înșelat nevasta împărăteasă, dar el insistă să-și păstreze demnitatea de neîncornorat, deci toată lumea devine părtașa unei minciuni ridicole. Inclusiv noua nevastă care, deși ariană, insistă să fie geloasă pe tenul zăpeziu al copilei pentru că asta îi laudă toată lumea eroinei de ciocolată.
Inutil să mai spun, nici una dintre variantele de mai sus nu se bucură de rasism. Da, folosește diferențele inerente și superficiale dintre rase, dar ținta ironiei e alta: mîndria prostească, minciuna colectivă, ipocrizia publică și orbirea în fața evidenței. Și, dacă vi se pare cumva că exagerez și că lucrurile descrise mai sus nu se pot întîmpla la fel de absurd și în realitate, dați-mi voie să vă contrazic în trei cuvinte: „Epoca de Aur“.
La fel, imaginați-vă cum merg cei șapte hăndrălăi la cumpărături în hypermarket și îl roagă politicos pe unul dintre angajați să le dea un produs de pe un raft de sus, lor fiindu-le imposibil să ajungă la el, pentru că se identifică drept pitici. Sau așa li s-a spus și deci nu pot sfida norma socială. Și cum nu e clar ce anume doresc, unul dintre ei ia produsul, i-l pune angajatului sub nas să-l vadă clar, îl pune înapoi pe raft, iar angajatul, săritor, se duce să ia scara ca să îi poată servi pe clienții săi. Din nou, trebuie să fii de rea-voință – sau glorios de tîmpit – ca să acuzi asemenea scene de rasism și sexism, varianta cu abilitate dată de atributele fizice. De miștocăreală la adresa conformismului stupid, a supunerii oarbe în fața convenției, a lașității de-a gîndi și a fricii de-a emite idei care n-au respirat cu neuronii altora? Asta da. Dar asta a fost întotdeauna șarmul comediei profunde, să fie ageră în observație și obraznică în fața autorității, fie ea idee, instituție sau persoană.
Aceste lucruri trebuie reamintite constant. E ușor, mult prea ușor, în torentul de idei și opinii pe care corporațiile le regurgitează în spațiul public, să uităm care sînt adevăratele valori și să le confundăm cu uleiurile esențiale vîndute de departamentul de PR.
Așa și aici. Să alegi o actriță care e fizic în contradicție cu trăsătura definitorie a rolului și care insistă public – într-un gest de curaj, desigur – că își va păstra nealterată nuanța naturală e doar un mod primitiv de-a specula un context social. Pentru că specula e cam tot ce i-a rămas companiei, măcar în cazul de față. Albă-ca-Zăpada e o poveste spusă pînă la suprasaturație. Poveste pe care Disney a adaptat-o acum aproape 100 de ani. Lucru cam nasol, pentru că nu permite companiei să speculeze cinic nostalgia actualilor părinți, așa cum a făcut acum doi ani cu Aladdin și Regele Leu, ambele niște porcării sinistre, chiar și fără a fi comparate cu originalele. Prin urmare, cum ar putea Disney să vîndă o poveste arhicunoscută unui public și așa sătul de remake-uri? Să mimeze lupta pentru cauza cea dreapta într-un mod îndeajuns de grobian încît să stîrnească troglodiții care încă mai iau rasismul în serios? Să pozeze eventual apoi în victima oprimată de comentariile unor idioți? Să promoveze ideea că numai cei care plătesc să vadă filmul luptă cu adevărat contra rasismului, iar cei care zic pas sînt niște rasiști împuțiți?
Dacă #metoo visa să oprească niște secături cu putere din a pune actrițele să se prostitueze, aștept o mișcare similară. Una care să oprească niște secături de companii să prostitueze ideile și principiile.
