Florin Cîțu nu lua ostatici acum ceva vreme. Pentru ca niște luni mai târziu să-i trimită ostaticii colonelul la plimbare. Cîțu îi amenința pe pesediști că după 25 septembrie va fi și mai rău. Adevărul e că data coincide cu desprinderea definitivă de realitate a premierului.
Rareș Bogdan, înainte de parlamentare, zbiera ca un apucat la peneliști să „ferece“ ușile partidului, ca nu cumva să intre pesediști. Și a mai făcut câteva manevre de păcălici, în speranța că dau bine la public.
Practic, poziția „Muie PSD“ a fost ultima poziție cu sens, cu logică a PNL-ului. Stupidă, infantilă și grețoasă, preluată din mocirla securismului, dar cu sens, avea o noimă. Era un plan. Tâmpit, fără viitor, lipsit de inteligență, însă un plan.
Ceea ce șochează e lipsa unei logici, lipsa unui plan în tot ce se întâmplă azi din partea lui Iohannis și a echipei câștigătoare. Dacă planul e, el nu se vede. S-ar putea să fie cel mai bun plan invizibil, însă e foarte probabil să fi fost la mijloc atâta tupeu, atâta joc în „forță“ din partea unora care se visau la putere opt ani de zile încât să nu fi bănuit că există și un astfel de întuneric după colț.
Echipa cîștigătoare e absentă de pe sticlă în ultimele săptămâni. Papanașul expandat de Daniel Fenechiu mai scoate câte-o gălușcă, râd oamenii de el și cam asta e tot. Flutur adio, Boc și-a amintit că are de construit niște cartiere rezidențiale în Cluj, Alina Gorghiu și ceilalți își încasează plăcuțele suedeze pe Facebook. Nici un centimetru de logică, de inițiativă care să arate că undeva, în acest grup de aventurieri, ar exista o linguriță de creier.