Caţavencii

„O să cad în nas pentru țară”

Carmen: Klausică, stai jos.

Klaus: Nu.

Carmen: Măi, omule, nu te-ai mai așezat de trei zile, nu poți să stai la infinit în picioare, nu poți să dormi rezemat de pereți! Stai jos, te rog.

Klaus: Nu.

Carmen: De ce?

Klaus: Mi-e frică să nu râdă iar lumea de mine, că m-am așezat pe scăunel.

Carmen: Da’ la Masa Tăcerii de ce te-a pus dracu’ să te-așezi?

Klaus: Nu m-a pus dracu’, Carmenuș, singur am luat decizia.

Carmen: Era o vorbă, Klaus, chiar n-am crezut că te-a pus cineva. Deci de ce te-a mâncat în cur să te-așezi?

Klaus: Nu m-a mâncat în cur, că eram spălat. Mă spăl în fiecare zi, așa cum m-ai învățat.

Carmen: Arghhhh… M-am tâmpit de te întreb numai în metafore, ce-am? De ce te-ai așezat, Klaus, la Masa Tăcerii? Nu puteai să stai naibii în picioare?

Klaus: Am crezut că mâncăm. Că îmi dai șnițeluș și ștrudeluț, știi?

Carmen: Dar eu nici măcar nu eram acolo…

Klaus: M-am gândit că mi-ai făcut petrecere-surpriză și că, dacă mă așez, se aprinde lumina, apari imediat, îmi strigi „Surprizăăăăă” și îmi dai papa bun și să suflu în tortuleț, cum faci tu de obicei, știi?

Carmen: Cum adică să se aprindă lumina? Era ziua, în parc, Klaus!

Klaus: Da?

Carmen: Da!

Klaus:

Carmen: Și acuma ce ai de gând? Cât o să mai dormi în picioare, ca un bo… ca un cal?

Klaus: Ce-ai vrut să zici cu „bo”? Șarpe boa?

Carmen: Exact.

Klaus: Dar „șerpii boa” nu au picioare. Mă minți, nu asta ai vrut să zici.

Carmen:

Klaus: Ce ai vrut să zici?

Carmen: Nimic.

Klaus: Ce ai vrut să zici? Ziii-mi!

Carmen: Ca un bo…bocel de trandafir.

Klaus: Nici trandafirii nu au picioare.

Carmen: Ca un bolnav… ăăă… asta… nu ca un bolnav… ca un botoș. Ca un botoșel.

Klaus: Nici botoșelul nu are picioare.

Carmen: Da, dar… se bagă în picior. BINGO!

Klaus: La asta nu mai pot să te contrazic.

Carmen: Vezi? Deci cât o să mai dormi în picioare, ca un bo…toșel?

Klaus: Până mi se termină mandatul.

Carmen: Nu te las să faci așa ceva, o să crăpi de oboseală. O să cazi în nas și o să mori.

Klaus: O să cad în nas pentru țară, Carmenuș. Merită să nu mai râdă lumea de președintele ei.

Exit mobile version