Farfuridi, căruia i s-a promis deputăţia, bănuieşte o trădare, împreună cu amicul său Brînzovenescu. Conu Zaharia în vizită la Caţavencu! dna Zoe în vizită la Caţavencu! Pînă chiar şi Ghiţă poliţaiul s-a dus la Caţavencu! Plus ştirea din Răcnetul Carpaţilor, prin care se anunţă, din surse sigure, că Trahanache şi prefectul îl vor susţine pe Caţavencu, cu grupul lui independent.
La prefect acasă apare un cetăţean, fost factor poştal, care de trei zile o ţine într-o băutură şi vrea să afle de la reprezentantul puterii cu cine să voteze. Cetăţeanul îi spune lui Tipătescu că a găsit o scrisoare, de la dumneata către coana Joiţica şi că s-a abătut cu d. Caţavencu la o ţuică. Caţavencu a vrut să-i ia scrisoarea. El nu şi nu! Caţavencu a vrut să i-o cumpere, el nimic, e apropitar, are bani! Şi dă s-o scoată din buzunar. Nu mai găseşte scrisoarea. Ţi-a furat-o Caţavencu! se înfierbîntă Tipătescu. Se prea poate, că am şi adormit. Ia gîndeşte-te, dă-i cu bere dă-i cu vin, dă-i cu vin dă-i cu bere…
Ghiţă se întoarce de la Caţavencu. A vrut să-i cumpere scrisoarea, dar se lasă greu. Ori o mie de poli, ori deputăţia. Prefectul, scos din minţi, îl trimite pe Pristanda să-l înhaţe cu jandarmii pe infam.
Farfuridi şi Brînzovenescu, măcinaţi de bănuiala trădării, se duc să-l întrebe pe Trahanache cum stau lucrurile. Mai întîi numără toţi trei voturile, apoi cei doi trec la chestiune. Se tem de trădare! Şi trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi! Pe venerabil îl apucă dracii. Ai puţintică răbdare! Adică dacă dvs înţelegeţi puţin la politică, gata trădare! Auzi, Fănică – trădător! Ne-am pricopsit! Farfuridi şi Brînzovenescu nu-l cred însă pe venerabilul. Îşi închipuie că, în ciuda asigurărilor date, îl va anunţa drept candidat al partidului pe Caţavencu. Şi se duc să bată o depeşă la Bucureşti pe care o semnează amîndoi anonim.
Apare Zoe fiartă. Caţavencu a fost arestat, iar ziarul lui a anunţat că va publica, în ziua următoare, scrisoarea compromiţătoare. Zoe îi dă ordin lui Ghiţă să i-l aducă pe Caţavencu. Apoi trage o ceartă cu Fănică, anunţîndu-l că ea va lupta de partea lui Caţavencu, pentru a recăpăta scrisoarea. Ghiţă vine cu Caţavencu. Să scuzaţi, coane Nicule, dar ştiţi cum e misia noastră. Şi-l firitiseşte, că-i citeşte foaia ca pe Sfînta Evanghelie. Plus că simţind dincotro bate vîntul îi spune că una face la ordin, dar alta e în sufletul lui. Şi după ce Caţavencu îl asigură că n-are nimic cu braţul care execută, adică cu el, Ghiţă cugetă că marele pişicher ar fi bun de prefect.
Să ne mai oprim un pic.
Nu te poţi juca în politichie cu interesele locale. Iar un şantaj local bine făcut poate schimba, în ultima clipă, numele candidatului. În acest caz, în penultima clipă. Farfuridi a adulmecat corect situaţia. Aşa că pentru a nu-şi pierde candidatura apelează la centru, semnalînd trădarea, ca din partea unui grup. Cea de care depinde însă numele candidatului e Zoe, care a trecut de partea lui Caţavencu. Ştie că pe Trahanache îl va convinge, mai trebuie să se lupte niţel cu iubitul ei, Tipătescu. Asta în timp ce turmentatul cetăţean vrea să afle cu cine să voteze.
Omul nu stă cu votul la răspîntie, ci, disciplinat, nu vrea să-l dea aiurea, chiar dacă e turmentat. Alte vremuri.
(va urma)