Căzut în drum, un turn de apă plînge,
dar nu cu lacrimi că-i uscată apa.
E-atît de vechi că pînă și Neculce
a scris că-și adăpa adesea iapa.
Nu l-au stricat nici hunii, nici tătarii,
nici cînd veniră oști cu Împăratu’,
ci l-au înscris frumos la cancelarii
într-o arhivă-n raftul douășpatru.
Pe douășdoi s-au apucat ai noștri,
zicînd că-i comunist, să îl dărîme.
O, Sfinte Doamne, însetează-ți proștii
și ia-i, cînd pescuiești, pe post de rîme.