În fiecare an, Rusia organizează la Sankt Petersburg ceea ce propaganda de la Kremlin prezintă drept un fel de „Davos al Estului“. Un eveniment la care s-ar întîlni marile minți ale planetei, lideri economici, vizionari, strategi și oameni de afaceri care modelează viitorul lumii. De fapt, după ani de război, sancțiuni și izolare internațională, e o reuniune a ciudaților planetei.
Pe vremuri, la Sankt Petersburg veneau directori ai marilor companii occidentale, șefi de state și investitori globali importanți. Astăzi, pe lista participanților s-a constatat o combinație fascinantă de politicieni marginali, comentatori exotici, influencer-i geopolitici, lideri ai unor regimuri autoritare și diverse personaje care trăiesc și acționează după înțelepciunea și banii Moscovei. Îi amintim pe frații Tate, Steven Seagal, Gerhard Schröder, Aleksandr Dughin sau președintele Tanzaniei.
În acest decor nu putea să lipsească Diana Șoșoacă. România, țară membră NATO și a Uniunii Europene, cu soldați în misiuni alături de aliații NATO și cu graniță directă la războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, a fost reprezentată neoficial de „nebuna satului“. Într-un act de diplomație alternativă, ea s-a ridicat din sală și i-a aplicat niște limbi în dos lui Putin de care pînă și el s-a rușinat. I-a transmis idolului ei că în România „nu există suveranitate și independență“, că deciziile importante sînt luate la Bruxelles și că partidul său reprezintă „singura opoziție“ reală din țară. De asemenea, a afirmat că Nicușor Dan e un „fel de președinte“ („some kind of president“), pe care îl consideră nelegitim și neconstituțional. „Românii nu vă urăsc. Românii vor pace cu Rusia. Nu vrem să ajutăm Ucraina. Nu vrem să le dăm bani și arme.“
Pentru România, prezența Dianei Șoșoacă la Davos-ul rușilor nu schimbă nimic. Rămîne, însă, o fotografie de grup interesantă, unde am fost și noi reprezentați. Să o înrămăm și să o așezăm alături de cea a lui Adrian Năstase în China, de anul trecut. După următoarele alegeri, dacă scăpăm de dictatura UE, s-ar putea să avem nevoie de ele, să le punem în fiecare sală de clasă sau instituție din țara asta.