Prin anii ’80, cînd făceam naveta cu trenul, mai auzeam zicerile cîte unui agronom priceput la toate. De la extratereștri la caricaturile din Urzica. Unii dintre acei agronomi le răspundeau astfel cu umor celor care le dădeau lecții de agricultură, debitînd tot soiul de aiureli. Alții, însă, păreau măcinați de grele complexe de inferioritate. Ăștia erau părerologii care se agățau de diploma lor de ingineri ca înecatul de pai.
Specialistul în extratereștri era inginer-șef la un CAP de lîngă Titu și avea un ochean pentru copii, pe care-l căra în servietă, pentru cazul că ar fi observat pe cer vreo mișcare neobișnuită. Tipul, de vreo 50 de ani, nu fuma, nu bea și nu părea nici deranjat la cap. În schimb, lua în serios încă din copilărie literatura SF, cu vizitatori de pe alte planete. Nu era un simplu părerolog și îți demonstra, cu exemple, că astronomia pornise de la nevoile imediate ale agricultorilor antici. Omul era mai citit decît mulți dintre profesorii care făceau naveta de la Titu. În privința agriculturii le lua imediat piuitul celor care încercau să-l ia de sus. Singurul lui punct vulnerabil era convingerea mărturisită că, într-o zi, extratereștrii vor veni și în România. Și dacă asta se va întîmpla în timpul vieții lui, el era pregătit să-i vadă apărînd. Nu știu dacă omul mai trăiește, nici ce s-a întîmplat cu el după am terminat cu naveta.
Cum, pe atunci, brand-ul nostru de țară nu putea fi decît N. Ceaușescu, în discuțiile din tren, această poiană a lui Iocan a navetiștilor, nu era abordat acest subiect. Petre Daea, ministrul Agriculturii, mi-a adus aminte de navetiștii care-și dădeau cu părerea despre toate cele în tren, ca să treacă mai repede timpul pînă la București. Tipul are o limbariță de nestăpînit, de parcă ar ști că n-o să aibă mult timp la dispoziție ca să afle lumea părerile lui despre toate cele, la fel ca ciobanul din Miorița, care-și folosește oaia ca purtătoare de cuvînt.
Că, după frunza Elenei Udrea, o fi avînd și Daea dreptate să propună oaia ca brand de țară, asta fiind ca trecerea de la un regim vegetarian la pastrama de berbecuț. Însă ce-ar avea porcul românesc, din basmul lui Creangă, cel care, la o adică, se poate da de trei ori peste cap ca să redevină om, și nu unul oarecare, ci ditamai prințul?! Iar dacă porcul ar putea fi interpretat de analiști ca o aluzie la întoarcerea la monarhie, de ce n-am pune struțul ca brand emergent de țară? Struțul e un succes autohton, la aclimatizare. Ne dă carne, ouă și pene și, la un caz de ceva, își bagă și capul în nisip ca să scape de DNA.