Gen Patimile lui Satana
Victor Pițurcă (bravo, tată-mare comentator): „Strînge în centru, dar nu știu de ce strînge în centru… Eh, în sfîrșit! Pare simplu, dar nu e foarte simplu. Da, Alaba nu mai are timp să vină și se înscrie golul care face ca Italia să meargă mai departe.“ (PRO TV, 27 iunie)
Cel mai greu cu strînsul în centru e că rareori se poate întîmpla pe lateral, iar lucrurile care par simple nu sînt simple, dar nici lucrurile care par complicate nu sînt complicate. Probabil, logica imbatabilă a lui Nea Piți se datorează frizerului care l-a luat prea scurt la breton și acum îl strînge la emisfere.
Gen Aufleul omului
Paul „Fuego“ Surugiu (om frumos): „Sufletele noastre sînt ca o apă curgătoare. Vijelii o fac să crească și soarele o potolește. Așa e și cu sufletul omului, plin de sentimente, incertitudini și remușcări. Niciodată nu găsești varianta ideală de a fi, iar căutările, în esență, au farmecul lor, dar sînt istovitoare. Sufletul curge fără oprire și ajunge la un moment dat în locul în care vrea o pauză, vrea să simtă lumina împlinirii.“ (Facebook, 25 iunie)
Nu știu ce simțiti navigînd pe apele învolburate ale acestei superbe fraze-fluviu, scursă direct din lacul de acumulare care este sufletul lui Fuego, dar pe mine toate apropourile astea la ape curgătoare, combinate cu pepenele mîncat mai devreme, mă fac să mă gîndesc serios la un drum la baie.
Gen Micul gigant
Dani Oțil (pilot de curse): „Un pat de bebeluș e cît un Matiz, mai bine îmi luam un Matiz cînd eram mai tînăr. Ați văzut că anumite influencerițe au cîte trei paturi de copii pentru un singur copil?“ (Libertatea, 28 iunie)
Firește, știm că Dani Oțil glumește. Cînd era mai tînăr nu și-ar fi luat niciodată un Matiz pentru că Mihaela Rădulescu n-ar fi umblat în veci cu un adolescent care doarme în așa ceva. Cielo sau Espero, poate, Nubira sau Leganza, la limită, dar Matiz niciodată.
Gen Ursul bipolar
Oana Zăvoranu (stoluri, stoluri): „Mihai Bendeac nu are toate țiglele pe casă, ca și mine, nu are doar o păsărică, are un stol, ca și mine. (…) De aia te iubesc, ești cealapa, dar ești cealapa mișto. Eu cred că tu încă ești cu ochii pe mine și mă vrei la așternut. Noi am avut niște discuții mai personale. Ne-am pupat? Am apucat să ne pupăm? Nu cred că ne-am pupat.“ (Libertatea, 25 iunie)
Chiar e o minune că Zăvoranca și Bendeac nu s-au combinat niciodată. Puteau să se întîlnească la doctor, puteau să se întîlnească la coadă la pastile, puteau să se vadă la vrăjitoare, ea ca clientă, el deghizat în vrăjitoare.
Gen Fenomene meteo extreme
Tzanca Uraganul (manelist scrupulos): „De un an și jumătate nu am mai pus mîna pe nici un fel de substanțe. Am promis la Fecioara Maria, la Mînăstirea Ghighiu, de la Ploiești, e lîngă mine acolo. Și m-am dus acolo, este o icoană făcătoare de minuni de 400 de ani și vin oameni din toată țara. Am promis acolo cu mîna pe icoană că nu mai fac așa ceva, în afară că beau și eu, asta e altă treabă.“ (Spynews, 24 iunie)
Rareori ne gîndim prin ce drame trec și icoanele astea făcătoare de minuni. Adică, în 400 de ani, prioritățile se schimbă tot timpul și trebuie să facă reconversie profesională permanent ca să fie la modă cu ultimele minuni. Minunea de a vindeca ciuma, bifat. Minunea de a vindeca lepra, bifat. Minunea de a ajuta un manelist să nu mai tragă liniuțe de cocaină în Rolls-Royce, bifat.