Să meargă Băse după mă-sa și să aducă flota? Să–și dea demisia? Guvernul să nu mai vîndă legale? Cu toate că Udrea e mai tare, cînd e pe legale. Oamenii să sară sau să fie gabori proști de mor? Să știe lumea că avem gabori civli printre noi? Roșia Montană să nu mai fie de pomană? Li-ber-ta-te? Monarhie? Bani în cercetare, nu în catedrale? Că banii de cultură i-a dat pe băutură? Să știe toată țara că cei care protestează sînt indignați, nu manipulați? Să meargă Băsescu la pușcărie? Să se audă peste tot că ole, ole, PDL și USL sînt aceeași mizerie? Că Dan Diaconescu e sluga lui Băsescu? Că ar fi cazul ca Băse și piticu' să meargă după Nicu? Că e poate timpul ca Funeriu să trăiască dintr-o bursă studențească? Sau poate că lumea s-a adunat să-i aducă aminte lui Iliescu să nu fie trist, că și Băsescu-i comunist.
De mai bine de două săptămîni, poetul anonim din piață a conceput zeci de sloganuri. Unele mai cu logică și rimă iar altele mai puțin fericite. Umorul caracteristic țării ăsteia triste s-a văzut în fiecare zi pe pancartele protestatarilor. Dar ce să înțeleagă din toate astea politicienii? Ce să priceapă ei, că lumea vrea o schimbare de mentalitate? Că schimbarea pe care o cere piața nu e precum schimbatul șosetelor la soldați și în niciun caz schimbarea unor politicieni corupți și incapabili cu alți politicieni corupți și incapabili, doar pentru că au altă stemă în frunte, că doar atît nu e suficient?
Să retragi o lege, să demiți un ministru, să amîni o taxă și să arunci în discuție niște posibile măriri salariale și apoi să crezi că asta a vrut piața, după care să faci apel la calm, unitate și solidaritate, e cam ca și condamnarea lui Năstase care, dintre toate șmenurile făcute și tunurile date, riscă să meargă la bulău pentru o pocnitoare numită “trofeul calității”.
L-am văzut ieri la TV pe Claudiu Crăciun, un tip pe care, pînă să-i prezinte moderatorii CV-ul și pedigree-ul, îl știam doar ca pe tipul cu portavoce de la fîntîni. În ciuda faptului că, așa cum am auzit în Piață, chiar din gura lui, a refuzat să zică din portavoce că “Monarhia salvează România”, chestie pe care cîțiva regaliști i-au cerut-o, am continuat să-l apreciez. Chiar dacă eu, unul, îmi doresc revenirea la Monarhie și merg pentru asta în Piață. Mi-a plăcut nu doar faptul că reușește să adune în jurul lui tinerii, dar mai ales faptul că reușește, din mers, să schimbe sloganuri precum “e România, e țara noastră și ne pișăm pe politica voastră”, pe care unii le pornesc, în “e România, e țara noastră, ne-am săturat de politica voastră”. E genul de decență pe care mesajul pieții trebuie să îl poarte. I-am ascultat și discursul din Parlamentul European unde a arătat că un simplu tînăr, înarmat cu argumente și logică, se poate ridica oricînd peste orice șleahtă de politicieni. Ieri, în finalul intervenției de la TV, a fost invitat să participe azi în platou. Habar n-am dacă a acceptat invitația sau nu. Dacă totuși a făcut-o și diseară îl vom vedea pe sticlă, aș vrea ca printre “mesajele” pieții, pe care, sînt sigur, le va prezenta acolo, să nu-l omită pe cel cu “presa română e plină de minciună”, mesaj pe care, spre deosebire de cel cu monarhia, l-a strigat fără reținere din portavoce. Pentru că, desigur, poate e un mesaj plin de adevăr. Așa cum plin de adevăr poate fi și faptul că Monarhia poate, într-adevăr, salva România.