Un interlocutor mai suveranist, așa, de felul său, îmi explica recent că România nu trebuie să treacă la Euro, fiindcă „avem leul nostru strămoșesc”. Am încercat să-i zic, oarecum voalat, că leul trăiește în Africa, nu aici, din nefericire, fiindcă, dacă am fi avut lei, pe vremuri, poate că unul i-ar fi halit strămoșii și, astfel, nu s-ar mai fi născut el; n-a înțeles, ci mi-a explicat că dacii aveau lei, după cum se știe din versurile cântecului „Pui de lei”. I-am spus că bulgarii renunță la leva și trec la Euro; mi-a răspuns că e leva, nu leu. L-am informat că leva taman leu înseamnă, pe limba lor. M-a înjurat de Soros și de Ursula.
Premierul bulgar Rosen Jeliazkov a demisionat, cu tot cabinetul, după săptămâni de proteste împotriva corupției și politicilor economice. În stradă au ieșit tinerii din Generația Z, cum li se mai spune celor născuți între 1997 și 2012, care au cerut anularea bugetului pentru 2026. Și demisia. La ultimele lor alegeri parlamentare prezența la vot a fost de 39 la sută. La noi, la ultimele, a fost de 52,50 la sută, dar fără de folos: după 1 ianuarie vecinii noștri își vor vinde castraveții și murăturile în Euro; noi nu știm dacă vom avea destui lei pentru cumpărat zeamă de varză, să ne trezim. Bugetul bulgarilor pentru 2026, așa cum e el, este primul calculat în Euro; al nostru pare calculat tot în moneda din Botswana. Tinerii din Bulgaria se implică în politică și au analizat bugetul; ai noștri tineri nu învață la Paris, ci din clipuri de pe TikTok, habar n-au ce-i ăla buget și cred ce le zic mamaie și tataie, că a fost om tare bun Ceaușescu.
În comunism bulgarii erau cunoscuți mai ales pentru umbrela lor. Prin anii ’90 primeau leafa zilnic, pe motiv de inflație, și se adunau câte doi, trei, prieteni, vecini sau rude, să cumpere împreună un pui, pe motiv de sărăcie. În anii de acum românii se adună câte doi, trei, tot așa, să petreacă o săptămână de vară – și de vis – în Bulgaria, după care să se laude la cunoscuți. În Bulgaria, considerată cea mai săracă țară din UE. Se pare că, totuși, îi suflăm în ceafă, în celebra ceafă groasă, și că o depășim. La nivelul sărăciei, evident, că nu ne așteptăm ca un premier român să demisioneze pentru ceva așa de neînsemnat cum e corupția generalizată.