Zorii noii ordini economice mondiale și-au ițit căpșorul în urmă cu multă vreme, încă dinainte de epoca industrială. De pe vremea balurilor, de exemplu. Aveai nevoie de un frac sau de un costum de arlechin? Dădeai fuga la dugheană și închiriai costumul potrivit. Îl încercai, îl purtai ca și cum ar fi fost al tău, iar a doua zi îl aduceai înapoi în bună stare. O noapte erai proprietar de prestanță, eleganță sau sex-appeal, iar a doua zi redeveneai persoana dintotdeauna. Adică umpik mai mic, mai neînsemnat, dar cu amintiri fabuloase, eventual umede. Cine să reziste unei ținute impunătoare (dar cine naiba observă pata minusculă de pe manșetă, bine dosită de o mănușă de piele)? Închirierile au devenit treptat baza economiei moderne. Locuiești unde și cît vrei, te răsfeți, dar nimic nu-ți aparține. Te uiți la televizor, ai Netflix, HBO, Amazon, vezi filme în prostie, dar numai cît te ține abonamentul. Vorbești la telefon, plătești. Vrei căldură în casă, pe lîngă gaz mai plătești un abonament micuț, drăguț. Fără el, poți avea numai gaze proprii. Pînă aici, totul e cît de cît normal. Televizorul e al tău, telefonul e al tău, caloriferul e al tău, adio și-un praz verde.
Însă, abia de curînd, marile companii s-au decis că nu mai vînd produse, ci abonamente. Compania Adobe a fost spărgătorul atomic al inovației. După ce a sugrumat din fașă toată concurența la prețuri astronomice, s-a gîndit să-și scoată pîrleala și și-a scos-o. Nu și-a scos-o în public, că nu-s voyeuriști, au și ei umpik de decență. În urmă cu cincisprezece ani, strîngeai din buci, cumpărai colecția de soft-uri și era a ta, s-o lași moștenire nepoților. Dacă se vor mai învrednici să deschidă vreodată un computer. Ei bine, vremurile de aur s-au terminat. Azi nu mai posezi soft-ul, posezi exclusiv folosirea lui pe bază de abonament. Trebuie să plătești lunar, nu există cale de scăpare. Poți să bagi banul, e inutil. Asta a crescut valoarea companiei la peste 100 de miliarde de dolari. Pentru cine nu știe: un serviciu care are încasări ritmice are și o valoare de piață crescătoare.
Exemplul Adobe a fost urmat (pentru că ce-i nașpa prinde repede) de firme la care nici cu gîndul nu gîndești. BMW, de exemplu. Sînt convins că numai naivii care nu călătoresc pe net nu au aflat de infama șmecherie germană. Cumperi mașina cu o căruță de bani, e complet utilată și funcțională. Vrei „Asistență avansată la condus cu Stop&Go“? 10-20 € pe lună. Vrei „Sunete motor sport“? 5-10 €. Dar „Parcare autonomă“? Fraiere, marcă 10 €! Poate părea incredibil sau SF să iei o mașină complet echipată și funcțională, dar care să nu poată executa toate comenzile, dacă nu plătești lunar. Să trecem, miloși, cu vederea infamul episod al încălzirii scaunelor, asupra căruia gigantul a revenit după lupte seculare.
Exemplele astea au dat aripi inițiativelor. Tot mai multe firme și firmulițe s-au angajat pe drumul bănos al abonamentului. În urmă cu zece ani, Microsoft a pornit pe drumul înălțător al închirierii de servicii și a stors deja 500 de miliarde. Am și eu, amărîtul de mine, cîteva soft-uri obținute cu sînge-n buzunar, nu în pix, iar cînd vine termenul fatal, mă strînge un pantof de-mi sar ochii.
E drept, firmulițele promit ca în banii dați ritmic să ai acces la update-uri gratuite. Dar poate nu vreau și nici n-am nevoie de update. Dacă încetez să plătesc, gata, bătrînul și aparent credinciosul soft va rămîne tăcut și mort. Însă nimic nu mi-a părut mai excentric, mai nerușinat și imoral (iar exemplul va fi urmat grabnic) ca ultima invenție HP. HP e o firmă mare, mare de tot. Lider de piață pe imprimante și laptop-uri. După ce au blocat imprimantele cu un soft în nori și – cum altfel? – cu un abonament, acum s-au extins la laptop-uri. HP vinde anual aproximativ 50-55 de milioane de unități PC, dintre care laptop-urile reprezintă circa 50-60% din total, adică 25-33 de milioane de unități anual. Hai să facem o socoteală: firma oferă un abonament all-inclusive pentru laptop-uri prin „HP Laptop Subscription“, care include dispozitivul, suport 24/7, protecție și upgrade-uri după 12 luni, fără a transfera proprietatea. Costurile pornesc de la infima sumă 35 $/lună (420 $/an) pentru modele de productivitate și 50 $/lună (600 $/an) pentru gaming. Când tragi linie ai și văzut cum miliardul sare gardul, la un picnic modest, la iarbă verde. Dar poate rămîi cu laptop-ul, nu? Tot e o afacere. Ei, aș! Îl plătești integral prin rate lunare, dar nu devine niciodată proprietatea ta. Iar după ce ai terminat ratele, dacă nu mai plătești utilizarea, adio, laptop. Exact ca imprimanta pomenită mai sus, care refuză să tipărească dacă nu mai marchezi banul. Ai cumpărat un căcat, care va funcționa numai cînd va voi augustul sfincter să se relaxeze.
Foarte bine, va spune oarecine nedus pe la biserică: luați din altă parte. Numai că aici începe viitorul luminos. De cumpărat, vei cumpăra, dar proprietar vei deveni tot mai puțin. Te transformi treptat într-o pușculiță de unde băieții deștepți vor extrage ritmic sumele potrivite. Și toate astea sînt ambalate cu fundiță: totul e pentru binele clientului. Dai un ban, dar stai în față. Păcat, însă, că nu mai vezi nimic. Doar un portofel care, după ce a stropit cu bani în toate părțile, rămîne mic și moale.