Observ ceva interesant la politicienii noștri de azi. Sunt foarte odihniți. Îi urmăresc la emisiuni, văd zilnic imagini cu ei în Parlament, la conferințe de presă, la interviuri. Discută despre deficit, faliment, blocaje, fonduri europene pierdute și crize economice cu seninătatea unor pensionari englezi care tocmai și-au ales destinația următoarei vacanțe.
România riscă să piardă zeci de miliarde de euro din PNRR, bani care ar putea însemna autostrăzi, spitale, școli, digitalizare, investiții, progres. Nu pentru că urmează să ne lovească un meteorit ori că ne vor invada rușii sau extratereștrii, ci din cauza incompetenței unor pungași cu IQ mic. Din cauză că, ani întregi, parlamentarii și partidele au fost ocupați cu războaie de mahala, moțiuni, trădări, răsturnări de guverne, reglări de conturi, combinații de partid.
Or lua ceva odihniții ăștia? Există un supliment alimentar pentru lipsa remușcărilor? O vitamină pentru detașare totală? Vrem și noi. Pare că, la sfârșitul ziei, toți dorm ca niște prunci și sunt măcinați de gândurile boului în lanul de trifoi. Poate că, atunci când petreci ani întregi într-un sistem unde răspunderea nu există, unde nimeni nu plătește pentru neglijență gravă la locul de muncă și ticăloșie, unde fiecare catastrofă la care ai contribuit poate fi scuzată, începi să dezvolți o liniște interioară de călugăr budhist.
Cetățeanul de rând se panichează dacă întârzie cu o rată la bancă. Pensionarii se încolonează la coadă la taxe încă din primele zile ale anului. Românul are insomnii din cauza facturilor și a viitorului incert al copiilor. Dar odihniții discută despre miliarde pierdute cu fruntea sus și zero responsabilitate. Poate că aici e cea mai mare ruptură dintre clasa politică și societate. Nu doar diferența de venituri, privilegii sau imunități. E diferența de consecințe. Care se văd pe fața omului. Pentru cel obișnuit, fiecare criză înseamnă stres real, păr alb, frustrare și tristețe care nu mai pot fi ascunse. Pentru cei mai mulți dintre cei care au produs-o, criza și sărăcia sunt doar subiecte de dezbatere în pauzele dintre odihne.