O scoică anonimă pitită-ntr-un fiord
de-aproape patru veacuri nu se mișcă.
Ei Domnul nu i-a dat dureri de cord,
nici trap de mînz lovit de codirișcă.
Ea n-a avut vreo spaimă de vikingi
și nu s-a cățărat la ei în barcă,
n-a frunzărit nici Ora douășcinci
scrisă de un transfug de-al nostru, parcă.
A priceput că de-o-nlemni pe loc
imună la orice azil politic,
nu va tînji la vin din poloboc,
nici la vreun cărucior de paralitic
și-a presimțit că ăl ce-a inventat
joggingul va muri de la mișcare,
că noi de mici înțepeneam la MAT
dar nu la șah ci-n cîrciumi ordinare
unde băurăm anii din pahar
ca să ne-acomodăm cu comunismul.
Oh, dac-aș fi o scoică, nu scoicar
cît de senin aș ignora trumpismul