Nu vreau să spun că nu sunt românii cele mai ascuțite creioane din penarul european, dar au dezvoltat o extraordinară toleranță la corupție și la absența apei calde.
Oile placide, ca să-l cităm pe regretatul Artan, s-au pregătit de iernat, cu speranța că ne scoate el, Sfântul Sisoe, cu bine și din iarna asta.
De la Guvern n-au speranțe. Ce speranțe să ai, de pildă, de la ministrul David de la Educație? A fost destul educată România pe vremea lui Iohannis, gata!
Chiar așa, e un pic tristuț că nu s-a găsit și pentru Iohannis un fotoliu de candidat la Primăria Capitalei, mai ales că Măria Sa a mai fost primar la Sibiu și se știe ce treabă bună a făcut, s-a dat chiar și cu vopsea pe garduri (cu bani de la Guvern, dar chiar și așa…).
Ar trebui, poate, să admitem ceea ce spune oglinda cu privire la poporetul nostru. Poporul ăsta i-a dat și pe Dragnea, și pe Iohannis, și pe Marcel de la Buzău (fără diplomă de Bac găsită), și pe Nuți Udrea de la Pleșcoi, și pe Grindeanu-Hienă, și pe Olguța cu Manda cu tot. Coincidență? Nu cred.
Imbecilizarea e în floare. Unde nu e școală înflorește tiktokizarea. Obiceiul nefast al gândirii cu propriul cap va fi abolit. Dovleacul va mai exista doar așa, ca decor. Bun-venit în viitor.
Prostia maselor largi, populare este egalată doar de prostia în oglindă a îndrăgitelor elite (vorba vine).
Președintele țării nu se lămurește neam ce este un legionar. Nicușor a devenit un Hopa-Mitică al fascismului de odinioară. Îi explici, frumos, ca la preșcolari, cade-n dindărăt și se ridică ținând-o pe-a lui.
Și mai și decorează ca și cum crimele de război sunt așa, un fleac, o bagatelă. Patriote naționale și Nicușor ăsta, nu te joci. Decorator trebuia să se facă!
Treaba e că nu ajunge fiecare acolo unde trebuie să ajungă. Nicușor Dan și-a atins limita încă de când se lupta prin instanțe pentru piețe. După aceea i-a tot căzut pălăria funcției peste nas.
Dar parcă e cineva la locul potrivit în țara românească… Ce caută purtătorul de cuvânt al unui Guvern într-un consiliu de administrație la Radio? Plânge Năstase în fulărașul Burberry, că nici el n-a îndrăznit asemenea. S-a îndrăznit, iată, pe vremea lui Ilie-Valahie.
Dar la români nimic nu durează mai mult de o clipă, două. Nimic, cu excepția firească a vizionării îndrăgitului film artistic Singur acasă, care se face an de an, de la nașterea timpului și în vecii vecilor, amin.
După care, hai, toată lumea încolonarea și frumos, pe DN 1, spre Sinaia, pe tarlaua feudalului Oprea (îi plac în mod deosebit castelele). Chiar așa, ce se mai aude, o fi deschis, până la urmă, Beni?