Absolut previzibil. Era doar o chestiune de timp până să aflăm că o parte din USR se va fi încolonat, oficial, în spatele lui Nicușor. În spatele independentului Nicușor, desigur, căci omul este în continuare un independent. Un independent dependent de susținerea USR, fără de care, cel mai probabil, nu va pupa turul doi.
E amuzant, însă, cum toată șarada asta e pusă în cârca marotei Ponta. Pe motiv că, ce să vezi, există pericolul să avem doi suveraniști în turul doi, când realitatea e că Ponta, cel mai probabil, nu va face un scor din două cifre nici dacă se vor pupa franțuzește cu Trump Jr, înveliți în prosopul lui Marica.
Pericolul pentru Nicușor, care a învățat și el șahul jucat cu sondajele, că doar de-aia a scos pe piață bălăria aia în care se prezenta pe locul trei, nu are cum să fie Ponta, ci Crin Antonescu.
Fără infrastructura unui partid serios, cu primari și consilieri locali, Nicușor rămâne un candidat de emoție, lipsit de capacitatea de tranzacționare a intereselor la nivel de sate, comune și orășele. Or, dacă PNL, PSD și UDMR decid să apese pedala de accelerație și-și mobilizează întreaga infrastructură de partid, nu prea au cum să rateze turul doi, chiar și în condițiile unei mobilizări în regim de avarie.
Răzmerița din USR, unde niște șefi au decis să-i retragă sprijinul Elenei Lasconi, ar putea fi o gură de oxigen pentru Nicușor. Sau nu. În primul rând pentru că treaba vine cam târziu și, chiar de ar fi ca Lasconi să renunțe, public, ea tot va fi rămas pe buletinele de vot. În al doilea rând, pentru că Lasconi nu pare să vrea să renunțe și, cinstit vorbind, dacă e să privești doar prin prisma faptului că a prins finala alegerilor anulate, nici n-ar avea de ce să o facă. În al treilea rând, e posibil ca Lasconi să fi primit un boost cu toată acțiunea asta, în urma căreia se va victimiza și va părea, în ochii multora, mult mai simpatică și determinată.