Cunoașteți, desigur, tipul de ficțiune istorică „Ce-ar fi fost dacă, în loc să-l cîștige, X pierdea războiul Y?”. Cea mai vehiculată ipoteză de lucru a genului e cea cu Axa triumfînd în WWII și cu Hitler anulînd comanda canistrelor de benzină ale zborului din buncăr direct spre plajele Americii de Sud, pentru a semna facturile artificiilor de sărbătorit victoria. Pe tema asta încearcă să brodeze cîte ceva și serialul The Man in the High Castle, plecînd de la romanul SF al lui Philip K. Dick, publicat în 1962.
După un promițător episod-pilot, apărut în ianuarie 2015, care te teleportează în anii ’60, într-un posibil trecut în care SUA sînt anexate, împărțite între Germania nazistă și Japonia imperialistă (războiul fiind încheiat cu a Heisenberg device în rolul bombei atomice și cu Washington-ul, în cel al Hiroshimei), la vizionarea restului de episoade difuzate la pachet, în noiembrie, entuziasmul inițial al telespectatorului s-a dezumflat rapid, ca un balon scăpat din mînă înainte de a fi legat la gură.
E ca și cum echipa serialului ar fi muncit din greu la pilot ca să cîștige pitch-ul și apoi, după ce s-a semnat primul sezon, a intrat în vacanță. Adaptare foarte vagă după carte, povestea e incoerentă, forțată, construită din prea multe coincidențe și evenimente care nu au consecințele logice aferente (n-am spațiu să le înșir aici), acțiunea pleacă undeva și ajunge niciunde, personajele sînt niște caricaturi fără motivație interioară, folosite doar ca să continue linia trasată într-o ședință de scenariu: cît mai multe faze cu spioni și uniforme SS. Ce să înțelegi din faptul că filmele alea de contrabandă cu istoria alternativă sînt făcute și distribuite de același om care le vrea înapoi, în loc să le lase să circule pentru a fi văzute de cît mai multă lume?! Întrebarea asta e atît de evidentă încît chiar se pune într-un episod, dar personajul care răspunde o face la fel de aburitor ca și pînă atunci.
La ce buget poate asigura Amazon unui astfel de proiect, e o rușine să ratezi un concept atît de ofertant, care poate fi dus în absolut orice direcție vrei să-l duci. Felul în care ocupația germană/japoneză a schimbat viața americanilor, sub toate aspectele, politic, social, economic, cultural, e o idee exploatată neglijent, superficial. Aici era o pîine de mîncat pentru niște scenariști suficient de inteligenți ca să aleagă o dezvoltare gen, să zicem, The Walking Dead, care-și trage încă seva din context, în locul unei acțiuni previzibile tip James Bond, cu împușcături și intrigi ieftine.
Spre deosebire de roman, un SF premiat acum 50 de ani, cu statut de clasic al prezentului, serialul e deocamdată o construcție de nisip care nu rezistă la nici o rafală de întrebări mai pertinente. Că prezintă o realitate inventată, da, e clar. Dar nu în sensul în care și-au dorit producătorii.
Și totuși, există o audiență care a mușcat momeala. Cine e The Man in the High Castle? Unii spun că-i (atenție, spoiler!) Tagomi, scena de final de sezon în care totul pare a fi visul bătrînului japonez constituind, cică, o replică la romanul în roman al lui Dick; alții că ar fi o referire la Hitler și a sa fortăreață de la Berchtesgaden. Eu zic că e șeful Amazon, care-și freacă mîinile de bucurie privind cum cresc încasările rețelei.
The Man in the High Castle, 2015-, dramă SF cvasi-istorică produsă (printre alții și) de Ridley Scott și difuzată de Amazon Video