Onoarea Radiodifuziunii Române are picioare scurte

Picioare scurte și halenă amintind de budanele în care se răgazuiesc fructele înainte de marea transformare în alcool.

Bună seara, stimați ascultători ai Radio România 3Net. Ce faceți? Ce mai faceți? Dar dumneavoastră, ascultătorii Radio România Actualități, ai Radio România Cultural și așa mai departe?

Nu sunteți bucuroși, fericiți, mândri și nu vi se umple inima de simțul datoriei îndeplinite, al sacrificiului făcut pentru dumneavoastră de către lucrătorii Societății Române de Radiodifuziune, lucrători care nu mai știu ce să facă pentru a vă oferi cele mai bune programe, cele mai sigure, cele mai pline de onoare din cap până-n vârful degetelor de la picioare? Dacă nu sunteți nici bucuroși și nici mândri și nici fericiți, de ce oare nu sunteți?

Nu știți dumneavoastră oare că în SRR, la Radio 3Net, există o angajată care, de patru ani, lucrează intens la un material care va zgudui din temelii modul în care vedem viața și lumea?

Nu știți dumenavoastră că, pentru a nu vă pune sănătatea în pericol, angajata cu pricina lucrează de acasă, de patru ani, ca pe vremea pandemiei, deși pandemia s-a terminat de mai bine de doi ani?

Știți oare că respectiva angajată își aprofundează atât de mult materialele, le verifică atât de minuțios și are atât de mare grijă în a-și alege fiecare literă, încât de ani buni nu a mai produs nici un material radiofonic pentru instituția care o plătește?

Dacă știați și nu vă bucurați, sunteți niște neoameni. Dacă nu știați, aveți o scuză că nu vă bucurați, iar dacă știați și vă bucurați înseamnă că, de fapt, sunteți chiar Nicoleta Balaci, angajata cu pricina.

Dar, de puțină vreme, doamna Nicoleta Balaci nu este doar omul care stă în telemuncă, cu deplina înțelegere a șefilor săi, deși telemunca a încetat să mai funcționeze în instituțiile de stat, ci și unul dintre cei cinci membri ai Consiliului de Onoare al SRR.

Poate ați mai citit asta pe la noi, poate nu, oricum o spunem iar: doamna Balaci nu ar prea fi avut voie să participe la alegerile pentru Consiliul de Onoare al SRR din pricina unei decizii a CNCD, care o condamnă pentru hărțuire și discriminare. Decizie, de altfel, rămasă definitivă și după contestarea în Justiție.

Și dacă ar fi doar asta. Cu ani în urmă, după ce a tras sforile ca fiul său să fie angajat în SRR, doamna Balaci s-a dezlănțuit împotriva unor colegi care îndrăzniseră să conteste legalitatea acestei angajări. Și, în acest proces de dezlănțuire, a început să-și amenințe colegii cu moartea: „Dacă vreodată îmi veți mai ataca copilul, muriți!“. Și, poate pentru a întări că-și poate duce până la capăt amenințările, îi informa pe respectivii că fiul său este logodit cu fiica unui general SIE. Asta deși, se știe, SIE nu are voie să ucidă pe nimeni pe teritoriul național.

Doamna asta, așadar, despre care poveștile sunt mai multe și mai lungi, dar la fel de sulfuroase, este membră în Consiliul de Onoare al SRR. Colegii din respectivul consiliu speră ca doamna să presteze de la distanță și la întâlnirile periodice ale consiliului. Căci, spun ei, dacă vor să se simtă ca la bodegă, se duc la bodegă, nu-i nevoie să vină ea la ei.