E criză și trebuie să înțelegem că. Ete plua! E criză și băieții care ne conduc ar vrea nu atît „să înțelegem că”, pe cît „să acceptăm că”. Și fără să punem prea multe întrebări, dacă se poate.
Căci, make no mistake, în spatele întregii dezbateri publice despre criză, măsuri și soluții, are loc un veritabil dezmăț financiar.
E un Caritas modern, în care prietenii partidelor, căci e aici o complicitate pe față, bagă niște bani și, mai apoi, foarte rapid, îi primesc dublu, triplu, de zece sau 100 de ori mai mult din bugetul public. Totul în funcție de pilă, șmen, relație, importanță.
Starea de urgență a fost folosită cu bună știință, de către politic, pentru a crea premisele acestui dezmăț financiar, ale acestui nou Caritas.
Orice instituție, indiferent de domeniul de activitate, poate cumpăra bunuri medicale și sanitare. Primărie, direcția de sport, oficiu pedologic, orice rahat pansat de deconcentrată, nici nu mai contează ce face ea sau nu în mod normal, s-a pus pe cumpărat măști și mănuși și spirt și dezinfectanți.
Și cumpără de la cine vor ei, la ce preț vor ei! Pentru că, iată, e stare de urgență și e voie. Pentru cei care încă au dubii, mai iese cîte un grangur din prima sau a doua linie a statului și ceartă preventiv Justiția, ca nu cumva ordonatorii de credite să fie luați, mai tîrziu, la bani mărunți pentru achizițiile făcute acum.
De ce? Păi, cum ziceam, e urgență. E criză mare de măști, mănuși și dezinfectanți, iar oricine reușește să cumpere e privit ca un erou, iar presa naivă sau care atîrnă la butoniera cîte unui politician îl laudă abitir. Ce mai contează că un șef de deconcentrată a cumpărat măști la de 1000 de ori prețul normal? Bravo lui că a reușit, că a găsit de la cine!
Și aici e marea șmecherie a sistemului, a acestui dezmăț financiar. Deși era cît se poate de clar că cererea pentru astfel de produse va crește ridicol de mult, niciunul dintre „stăpîni” n-a venit cu ideea de a plafona aceste prețuri. Au blocat prețuri la utilități, mimînd grija pentru muritorul de rînd, dar au deschis robinetul la maxim aici, pentru șmenauții partidelor, pentru afaceristul intermediar care are conexiuni și relații în politică.
Deși există un Oficiu Național pentru Achiziții Centralizate, cumpărăturile de instrumente medicale și sanitare, în perioada asta de criză, nu se fac exclusiv prin el. Oricine cumpără ce vrea și la ce preț vrea.
Scapă cine poate! Să ia fiecare cît vrea, și apoi mai vedem noi! Asta a fost și e singura strategie în vremea pandemiei. Și totul la umbra acestei scuze, că e nevoie mare de aceste bunuri și că ele abia se mai găsesc. Chestie care, cel puțin în privința măștilor sau a mănușilor este o minciună! Căci există suficiente astfel de produse. Poate nu la noi, deși există și aici, însă din import există cu siguranță. Și aici e și mai mare șmecheria, căci instituțiilor publice, oricărui ordonator de credite, i s-au ridicat niște restricții, suficient cît să cumpere, fără proceduri și complicații, de la cine vrea și la ce preț vrea, dar au fost păstrate alte cîteva restricții, astfel încît să ia doar de la cine trebuie.
Să vă dau un exemplu. Dacă acum deschizi „alibaba”, cel mai cel site de vînzări online din China, ai să găsești sute, mii de oferte pentru măști și mănuși, de diferite tipuri și calitate, la niște prețuri de zeci sau poate sute de ori mai mici decît cele plătite de instituțiile publice de la noi. Numai că o instituție publică nu poate cumpăra online. Nu poate să facă plăți în avans, cu cardul, cum fac eu, tu sau un SRL, oricare ar fi el. Nu-i lasă „procedurile” să cumpere online, ca orice cetățean sau firmă. Iar la ăștia din China așa merge, intri pe site, faci comanda, plătești și apoi aștepți vapor-camion-curier să îți aducă produsul. Plata în avans. Sau un cont de escrow, la comenzi mari. Deci, relația dintre instituțiile publice și astfel de furnizori e imposibilă. Deci, rămîne varianta amicului de partid, a firmei intermediare.
Iar asta a fost marea șmecherie a acestui Caritas al măștilor și mănușilor. Dacă orice instituție poate cumpăra, oricît și la orice preț, dar nu chiar de la oricine, au apărut firmele prietene care importă pentru instituții. Fel și fel de SRL-uri care pînă mai ieri montau rulmenți, vindeau ciubere sau făceau fotografii de nunți, azi fac comerț cu materiale sanitare, cu măști și mănuși. Și vînd la de zeci de ori prețul de achiziție pentru că cel care cumpără e amic al unui amic de la partid și are dreptul legal, că e urgență, să cumpere de la cine vrea și la ce preț vrea.
Și sînt atît de multe astfel de achiziții, încît ar fi nevoie de o armată de ziariști onești să le urmărească și documenteze pe toate, să le centralizeze, să verifice fiecare SRL, patronii lui și legăturile cu politicul, să investigheze toate aceste combinații.
Asistăm, în fapt, la un veritabil trafic, legalizat de stat în vremea pandemiei. Și girat complice de toate partidele, căci toate au oameni în toate instituțiile și sunt destui bani pentru toți. Încă.
Asta e adevărata strategie de criză. În spatele planurilor, a vorbelor și statisticilor, are loc cel mai mare tun dat banului public, format din sute și mii de astfel de țepe cu achiziții la suprapreț.