Democraţia de operetă, necesară mai mult pentru ca economia de piaţă să alimenteze averile securiştilor şi politrucilor, a ajuns la finalul stagiunii. Priviţi-i, sunt aceeaşi, doar alternează la ciordeală. Nu se mai pot reinventa. Singurul ADN non-securistic permis astăzi în această conjuraţie care a pus stăpânire pe România este cel de interlop, de curvă sau de informator.
Într-un final Roşia Montană, Regele Mihai, taxa auto, Arafat, ghici ghicitoare mea şi găozarii s-au răzbunat. Obrăznicia de drojdier se plăteşte. Dar cât de mulţi trebuie să fie cei din stradă ca să fie mulţi?Probabil că pentru un preşedinte aflat la început de sindrom paranoid nici nu discutăm sub 100.000. Pentru un tiran incompetent cam 500.000. Pentru un dictator nebun 2 – 3 milioane. Băsescu are nevoie de 5 milioane. Pentru câteva mii nici nu se dă jos din pat să-şi pişe ultimul whisky. Nu merită Jandarmeria să-şi murdărească pulanele cu ei. Mai simplu, te joci cu ultraşii, dai foc la chioşcuri şi bannere, să-i faci de căcat pe protestanţi şi mai ales să ai motiv să îi umileşti dacă mai au chef de demonstraţii. Faci filtre, bagi la dube, plimbi printre manifestanţi Ţestoasele Ninja finuţ, doar aşa, să-şi facă loc cu cotul la ficăţelul profesoarei sau al pensionarului, din greşeală, că e aglomeraţie.
Trimiţi mascaţii să legitimeze studenţii, să ia la rost oamenii din Gara de Nord, să aresteze tineri, să-i toace pe ziarişti. Şi dacă protestatarii se încăpăţânează să vină toată săptămâna în Piaţă ca nişte nesimţiţi ce ignoră aroganţele jandarmilor, luîndu-ţi la rangă tot ce ai mai scump pe lume – Udrea, micul Boc, alcoolul –în weekend tot îi rezolvi. Chiar şi dacă trebuie să dai foc cu golanii pentru asta la tot Bucureştiul.