Olimpiada e un fel de Eurovision al sportului. În sensul că toți vorbesc despre Olimpiadă ca fiind ceva mare, important, un adevărat eveniment, însă nimeni nu ar ști să spună exact de ce. Nu cunosc pe nimeni din generația mea care să se uite la vreun sport de la Olimpiadă. Nu cunosc pe cineva care să spună: hei, astă-seară nu ies la o bere, pentru că mă uit la proba de canotaj, iar dup-aia începe…
Olimpiada a rămas și cu un accentuat damf de mândrie națională. Nimeni nu se ducea la campionatele de gimnastică ale României, se vedeau tribunele goale când se transmitea știrea la teve, dar când mergeau “fetele noastre” la Olimpiadă, era un dezmăț al inimioarelor patriotice. Acum suntem scutiți de acele emoții, bătaia nu a mai produs sportive atât de bune ca în trecut.
Sporturile cele mai urmărite în Europa, fotbalul și tenisul, nici nu contează la Olimpiadă. Nu se uită nimeni, mulți jucători nu merg pentru că li se pare o competiție tâmpită. Nu mai zic că, oricum, nimeni nu știe cum se califică echipele la o olimpiadă.
Olimpiada e o inerție, e un eveniment atât de mare încât nimeni nu e prea atent la sporturi. Festivitatea de deschidere, apoi o boare de sporturi, o adiere de competiții și gata. În rest, o mare aglomerație: sat olimpic, douăzeci de transmisiuni în același timp, armate de jurnaliști. Dar Olimpiada, oh, da, Olimpiada e ceva măreț, ea, așa, în sine, independent de ce se întâmplă în măruntaiele ei.
Se vinde olimpiada, de fiecare dată, ca “o rețetă financiară”. O rețetă în care se pun mulți, foarte mulți bani, iar peste un an, jumătate din stadioane și construcții sunt părăsite.
Apoi, e insuportabil de stupid să vezi o olimpiadă ca aceea organizată în Brazilia acum. Un stat care se zbate în sărăcie și șomaj, cu o conducere coruptă care sifonează banii pentru infrastructura competiției. Ape murdare, haos. Echipamentele contrafăcute ale delegației române sunt singurele care se potrivesc competiției.
Mi-e foarte clar că eşti prost dispus:)
si atunci de ce ne doare ca n-am luat nicio medalie? vorbesc de majoritatea oamenilor, nu de cei care spun (precum un reporter englez care vizitase romania lui ceausescu): „nu ma intereseaza ca nu se gaseste carne pe piata, eu sunt vegetarian”.
vorbesc de cei care au o minima cultura sportiva, care au vazut (sau auzit) de zatopek, de cursa de 3000 metri de la olimpiada din los angeles (unde zola budd a rupt-o pe mary decker la propriu, pana la urma castigand maricica puica), de carl lewis vs ben johnson, de meciurile de baschet dintre americani si rusi, de uriasii campioni de la box, de toate recordurle redegiste (dopate sau nu), de bob beamon, phelps etc etc
voua, care nu va pasa, dormiti. dati tare drumul la ac in biroul vostru minuscul din pipera si consolati-va cu ideea ca nici cand va injura unul pe strada nu pierdeti nimic.
Si totusi Olimiada are ceva maret in ea, macar prin simbolistica, macar pentru gandul cu care grecii au inventat-o. Cui ii plac sporturile, in general, sau un anume sport in particular se va uita la transmisiuni chiar daca protagonistii nu sunt compatrioti. Pentru ca Olimpiada este un eveniment, independent de impresia vreunui ziarist care s-a sculat cu fata la cearceaf.
Citesc si nu-mi vine sa cred ! Mihai Radu scrie despre ceva despre bun lucru (JO) la care (singur spune) nu se uita ! Bun, am ajuns o „democratie” unde avem libertatea sa spunem orice, dar pana la a debita tampenia cum ca la Olimpiada „nimeni nu e prea atent la sporturi”, asta devine chiar deranjant. Mai bine ramaneai la berile care nu te lasa sa ai o pasiune pentru Phelps, Bolt, Cancellara, Ledeky sau Lavillenie. Si in fond, poti sa cobori din mers, caci nu ar fi nici o paguba daca te-ai accidenta…
Mestere, ai unpic dreptate, pentru-ca-dece, intr-o tzara jalnica, pentr omul de rand, precum Brasilia (unde mai e si umezeala aia jalnica de lumea 3 A), dragii miei, cu tot respectul pentru sportsmenii dusi acolo (Fabian, stima si respectul de final !), ma uit doar pe faza de zapping, asta e…, na, …cand trimiti olimpiada unde si-a rupt foamea gatul.