Așadar planul la care lucraseră în ultimii trei ani fusese pus în aplicare. Traian Băsescu urma, din nou, să fie suspendat și urma să aibă loc un referendum pentru demiterea sa.
Era mai mult ca sigur că referendumul va fi un succes. Dar nu era de-ajuns. Tiranul trebuia distrus pentru vecie. Trebuia târât prin procese, trebuia acuzat pentru toate nelegiuirile lui și trebuia condamnat. Bine, „Justiția e independentă“, nu poți să-i comanzi condamnări. Ha-ha-ha…
Crin și Victor. Aaa, să nu-l uităm pe nea Varanie. Dom’ Profesor Dan Voiculescu. Ce om… Cum ai nevoie de ceva, de o mână de ajutor, de o echipă de televiziune, de vreun moderator prietenos, îl suni pe dom’ Profesor și se rezolvă. Ce-i mai plăcea, pe vremuri, când îl împrumuta pe Ciuvică pentru petreceri private. Ce se mai distrau invitații când el, amfitrionul, striga „Băsescu!“, iar Ciuvică începea să facă spume, să se tăvălească pe jos, să muște din invitați. Ce spectacol reușit! Mergea de fiecare dată.
Deci se ținuseră de cuvânt, începuseră acțiunea de eliberare de sub jugul tiranului. Nu avea să fie o luptă ușoară, pentru că, deși obosit și uzat, bătrânul matroz mai avea reursue. Și apoi, după cum știa orice vânător, un animal rănit se zbate mai abitir pentru viața lui.
Acum ar trebui să intre și el înscenă. Să înceapă să facă dezvăluiri, să-l lovească pe dictator la rădăcină.
– Mamadou! strigă Vasile Blaga, cuprins de inspirație.
Mamadou sosi în fugă, însoțit de micul Moussa, cu nelipsita tavă pe care se aflau o carafă cu palincă de la congelator, un pahar, câteva felii de slană și o ceapă roșie spartă în bucăți. Și pită.
– Ordonați, mon Douanier!
Blaga sorbi o gură de palincă rece și, în timp ce înfuleca din slana cu ceapă și pită, îi spuse aghiotantului său:
– Mmdu, t rg s sni l nmr st d tlfn, și îi întinse o hârtiuță mototolită.
– Ce să fac, mon Douanier? Mă scuzați, dar nu înțeleg nimic.
– Să suni la numărul ăsta de telefon, te rog, boule! De pe o linie sigură, nu de pe mobil. Ptiu, am scuipat bunătate de slană doar pentru că nu mă înțelegi când vorbesc cu gura plină.
– Am înțeles, să trăiți! Scuze. Moussa, nu fi chitră, mai dă-i o slană!
Vasile Blaga se întoarse la tava micului Moussa, iar Mamadou reveni cât ai bate din palme cu un telefon securizat. În receptorul ridicat se auzea deja țârâitul receptorului apelat.
– Poftiți, monDouanier. Sună.
– Mrs, Mmd.
Luă telefonul în mână, încercând să termine de înghițit până când cineva ar fi și răspuns.
–Al? Bn z! Mmmmm Alo? Bună ziua.
– Bună ziua, răspunse o voce dură, din partea cealaltă.
– Europa Liberă?
– Poftim?
– Europa Liberă? Am sunat la Europa Liberă?
– Cine sunteți?
– Aaa, sunt Vasile Blaga, defectorul. Am vorbit, înainte să fug din țară, ca atunci când voi fi în siguranță să sun la Europa Liberă și să încep să dezvălui adevărata față a dictatorului Băsescu.
– Și cu cine ați vorbit asta, dacă nu vă supărați?
– Cu Victor, Crin și cu nea Varanie.
– Aha…
– Aha ce?
– Când spuneți „nea Varanie“, vă referiți la turnătorul Felix?
– Noi nu-i spunem turnător sau securist, pentru că se supără. Dar, da, mă refer la dom’ Profesor.
– Aha…
– Aha ce?
– Aha și atât.
– Bine, dar am sunat la Europa Liberă? Cu cine vorbesc? Cum facem? Îmi faceți o emisiune specială? Zilnică, săptămânală? Facem un serial frumos de dezvăluiri? Cu cine voi lucra? Cine va fi intervievatorul principal? Când începem? Avem timp să dăm câteva bombe până la referendum?
Din partea cealaltă nu se auzea nimic.
– Alo, alo! Mă mai ascultă cineva? Îmi răspunde cineva la întrebări?
– Da.
– Bun, credeam că v-ați speriat.
– Noi nu ne speriem niciodată.
– Bravo, bravo, sunteți eroii mei încă din copilărie. Vă ascultam în fiecare seară cu tata și cu nea Vasile, primarul din Petrileni.
– Ne ascultați dumneavoastră?
– Da, da. Jur!
– Mă rog. Puteți să-mi spuneți de la cine aveți numărul ăsta?
– De la domnul Bălăceanu Stolnici.
– Aha.
– Aha ce?
– Păi, atunci se explică. N-ați sunat la Europa LIberă, a încurcat moșul numerele. Ați sunat la Serviciul de Informații Externe. Fosta DIE. Noi ne ocupam, pe vremuri, de turnătorii pe care-i trimiteam în străinătate, inclusiv la Europa Liberă. Dar domnul Stolnici e bătrân, mai încurcă numerele între ele…
Blaga lăsă telefonul să cadă pe podea și se uită în gol, pe fereastra imensă a camerei sale. Deodată, tresări violent.
– Mamadou, cine-i ciudatul ăla care se plimbă pe lângă vila noastră, îmbrăcat în pardesiu, la 36 de grade? Și de ce poartă cu el o umbrelă, deși nu e pic de nor?
– Aaa, ăla? E domnul Dimitrov, bulgarul. E vecinul nostru. De-abia s-a mutat, ieri. De atunci, tot așa se plimbă pe lângă gard.