Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Orizonturi portocalii – episodul 15 –

Zoom Orizonturi portocalii – episodul 15 –

Pentru că nu reușise să se înțeleagă cu soldatul din garda Cotroceniului, Victor Ponta se trânti pe bancheta din spate a mașinii oficiale și-i făcu semn șoferului să tragă mai spre stânga, ca să nu încurce celelalte mașini care ar fi vrut să intre sau să iasă. Fix în momentul în care încerca să-și aranjeze mai bine fundul pe pernele moi ale limuzinei, ca să poată gândi nestânjenit, începu să-i sune telefonul.

– Crin, frate,ce bine că ai sunat! Ce naiba se întâmplă?

– Tu mă întrebi pe mine, Victore? Asta voiam și eu să te întreb pe tine: ce naiba se întâmplă?

– Băi, să mor dacă știu. Credeam că știi tu, că ești președinte. Pe mine mă ține la poartă un soldat care zice că e orb și mai zice că așa i-a ordonat Ciuvică. Ce căcat? De când dă ordine Ciuvică la Cotroceni?

– Ha? A zis că Ciuvică i-a ordonat să nu te lase în palat?

– Da, frate, așa a zis.

– Ptiu, să-mi bag picioarele. E vina mea, Victore, iartă-mă.

– Cum e vina ta?

– Băi, crede-mă, n-are legătură cu tine, nu e ceva intenționat. Da’ a venit aseară, târziu, Ciuvică pe la mine. Eu de-abia mă trezisem. Știi cum sunt când de-abia m-am trezit: poți să-mi ceri ce vrei, că nu pot să te refuz. Pur și simplu nu gândesc. Nici măcar nu sunt atent.

– Așa, și? Ce treabă are asta cu mine?

– Păi n-are, ți-am zis.

– Și, atunci, de ce stau la poartă? N-avem întâlnire secretă peste două ore jumate?

– Stați că-ți zic.

– Zi-mi, că timp am, plm. Nu e ca și cum ar trebui să conduc o țară…

– Tu conduci țara?

– Păi, cine, tu? Nu sunt eu prim-ministru?

– Da, dar eu sunt președinte!

– Interimar. O lună. Ce conduci tu?

– Băi, Victore, țara!

– Ce-i cu țara?

– O conduc! Eu pe ea, pe țară. O conduc pe țară, băi!

– Aaaa, da, bine, s-o lăsăm așa. Nu ne certăm noi din atâta.

– Mersi, mersi. Deci să-ți spun cu ăla, cu Ciuvică.

– Așa, zi-mi.

– Băi, deci cum eram eu așa, somnoros, ăla m-a rugat să-l las și pe el să se ducă în fostul birou al lui Constantinescu. Cică n-a mai fost de prin 2000, îi e dor, îl seacă la lingurică, din astea…

– Așaaaa…

– Băi, și l-am lăsat.

– Da’ dece?

– Victore, plângea ca un copilaș. Mi s-a făcut milă de el și l-am lăsat.

– Așa, și?

– Și de atunci s-a închis acolo.

– Da, bine, dar ce treabă are asta cu faptul că eu stau la poartă acum?

– Păi, nu ți-am zis?

– Nu.

– Acolo, în biroul ăla, sunt conexiunile la centrala telefonică, conexiunile la net, mă rog, toate chestiile care ajută un președinte să fie președinte, să dea ordine, să conducă țara.

– ’Ai de curul nostru. Deci Ciuvică controlează comunicațiile tale?

– Da, frate, da. E belită. Eu nu pot nici să cer o cafea. Comandă el pentru mine și comandă aiurea, n-o nimerește niciodată. Atâta cafea proastă n-am mai băut de nici nu mai știu când.

– Păi, și ce facem? Eu cum intru?

– Păi, Victore, am o idee.

– Ei, na? Ia spune!

– Știi poarta aia mică din zidul de pe bulevard?

– Aha. Intru pe acolo?

– Nu, frate, nu pe acolo. Ajungi la poarta aia și te uiți la ea, da?

– Da.

– După aia faci 17 pași la stânga. Și doi pași înainte. Nu, stai, nu doi. Doi pași și trei sferturi.

– Fix?

– Fix.

– Și?

– Și pe acolo intri.

– Aaa, eo poartă secretă…

– Nu, frate, sari gardul.

– Sar gardul?

– Da.

– Băi, nu știu ce să zic…

– Nimic. Sari gardul și aia e.

– Băi, mă aștepți tu dincolo sau ce?

– Aaa, nu pot, frate, că pe mine m-a luat ostatic Gâdea. Cică facem emisiune live. Acum, în cinci minute.

– Păi, și întâlnirea secretă?

– Cică a zis nea Varanie că nu mai facem nimic secret. Să vadă toată țara că suntem transparenți, că jucăm corect, că noi nu suntem ca tiranul.

– Ei, pă bune?

– Da, frățioare. Așa a zis. Și acum trebuie să filmez.

– Ce filmezi?

–Emisiunea aia cu măști. M-au mascat în Băsescu și voi trebuie să ghiciți cine este mascat în Băsescu.

– Aaa, mișto, deci câștig eu. Bine că mi-ai zis.

– Nu, stai, că nu ți-am zis tot. Tu nu participi la ghicit.

– Nu?

– Nu, tu ai altă treabă.

– Ce?

– Păi, tu apari mai târziu. Pe tine or să te mascheze în Elena Udrea. Ha-ha-ha…

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]

  • Cocalarul războinic s-a retras strategic

    20 octombrie 2020

    Țineți minte cum, pe 31 decembrie, Marcel Vela, un neica-nimeni până atunci, în ochii publicului național, sărea direct la gâtul lui Raed Arafat, începând un război din care, de fapt, […]

  • Epoca neaveniților

    13 octombrie 2020

    ,,Credința zugrăvește icoanele-n biserici” – acest vers eminescian, ce definește puterea izbăvitoare a credinței capabile să înalțe arta mai presus de pensula zugravului, ar trebui scrijelit pe zidurile instituțiilor de […]

  • Zuckerman și românii

    13 octombrie 2020

    America ne iubește. Ne face autostradă și cale ferată de la Marea Neagră la Marea Baltică, ne scoate din ghearele 5G-ului chinezesc, ne rezolvă reactoarele de la Cernavodă. Ne dă […]