Vasile Blaga intrase în baia cabinei de pe vapor de aproape trei sferturi de oră și părea că nu vrea să mai iasă. Bunul său prieten, „fratemeleu“ Dorin Cocoș, era din ce în ce mai îngrijorat. Deși din baie se auzea un cântec, cel mai probabil interpretat chiar de către Vasile Blaga, lui Cocoș nu i se părea în regulă. În cele din urmă, se smulse din fotoliu, cu greu, și se duse spre baie. Își puse urechea pe ușă, ascultă și realiză că, da, Vasile cânta. Probabil că e mult spus „cânta“. Lălăia o melodie. Putea fi și aia cu pușca și cureaua lată, dar putea fi și aia cu pomul copt și omul bun. Oricum, la calitățile artistice ale vameșului…
Dorin Cocoș nu mai suportă singurătatea. Nu venise în Senegal ca să stea singur pe fotoliu cu un pahar de palincă de la robinet în mână și așteptându-l pe umflat. Așa că acționă. Apăsă încet clanța ușii de la baie și dădu să intre. Dar ușa nu se deschise. Era încuiată. Dorin Cocoș scoase din buzunar un șperaclu și încercă să descuie ușa, numai că nu reuși. Blaga lăsase cheia în ușă, iar șperaclul era inutil. Așa că, împins de nevoie, Dorin Cocoș făcu doi pași în spate, până se lovi de peretele cabinei. Chiar și cu un avânt atât de firav, se repezi în ușă cu umărul stâng înainte. Poate ar fi fost mai potrivit cu umărul drept, dar acesta îl durea de vreo două săptămâni, așa că-l menaja. Se repezi, așadar, cu umărul stâng în ușa băii. Ușa, extrem de subțire, cedă imediat, iar Dorin Cocoș se prăbuși pe podeaua băii, lovindu-se cu capul de vasul veceului. Lovitura fu, însă, suficient de ușoară și îi permise să vadă una dintre cele mai șocante imagini din viața lui. Iar el văzuse imagini șocante…
Vasile Blaga se afla sub duș, ținând în mâna dreaptă o bucată măricică de slană. Din când în când, folosea slana ca pe un săpun, dându-și pe corp. După care, întrerupându-se din cântat, lua câte o mușcătură zdravănă din bucata de slană. În același timp, Blaga se juca la robinetul dușului, dând când pe rece, când pe cald. Cu gura lipită de capul dușului, Vasile Blaga încerca să prindă cât mai mult lichid, fie rece, fie cald. Mai mult insista, e drept, pe palinca rece care curgea din duș. Îi plăcea și palinca fiartă, dar, totuși, aia rece era baza. Corpul, nu chiar atletic, șiroia de palincă și se vedea că-i face o plăcere nebună să pleoscăie cu labele picioarelor în balta de băutură care nu reușea să se scurgă destul de repede.
– Vasile! Băi, Vasile, ce pana mea faci?
– Dorineee, fratemeleeeeu…
– Vasile, ce faci, frate, acolo? De când stai la duș trei sferturi de oră?
– De azi, Dorine, de azi. E cea mai fericită zi din viața mea!
– Asta e cea mai fericită zi din viața ta?
– Daaaa, Dorine, da. Jur, e cea mai fericită zi din viața mea.
– Da’ de ce, Vasile, de ce e asta cea mai fericită zi din viața ta?
– Dorinee, dar nu vezi?
– Ce?
– Dorineee, fac duș cu palincă, mă ung pe corp cu slană, mănânc slană, beau palincă, fac duș cu palincă…
– Hai, că te repeți. Am înțeles, faci duș cu palincă etcetera. Dar asta te face să zici că e cea mai fericită zi din viața ta?
– Da.
– Hai, frate…
– Băi, Dorine, tu nu înțelegi. Unii ar fi fericiți dacă ar face baie în șampanie, cu un fotomodel, ținând un trandafir între dinți. Este?
– Da, așa am auzit.
– Păi, atunci, de ce nu mă crezi că și eu pot fi fericit că fac duș cu palincă rece și palincă fiartă și țin o slană între dinți?
– Bine, fratemeleu, pot să te cred. Dar fără fotomodel?
– Ce fotomodel, nene, ce fotomodel? Eu sunt credincios femeii iubite.
– Vasile, ia, uite prosopul ăsta, șterge-te și hai să vorbim.
– Du-te tu înainte, că vin și eu!
– Nu, Vasile, tată, nu. Te ștergi acum. Ia-ți o găleată cu palincă cu tine, fă ce vrei, dar trebuie să discutăm serios.
Îi plăcea sau nu, Vasile Blaga simți în tonul vocii lui Cocoș că acesta nu ar prea fi acceptat un refuz. Cu regret, își șterse stropii de palincă de pe corp, își mai dădu puțin cu slană, pentru finisaj, și, încingându-și prospul în jurul brâului, se duse în cameră. Să discute.
– Dorine, al tău sunt. Uite, să știi, cu banii ăia…
– Dă-i, mă, în pula mea de bani. M-au făcut pe mine câteva milioane? Nu asta-i problema.
– Nu asta-i problema? Dar care, frate?
– Băi, mă îngrijorează faptul că ai spus că e cea mai fericită zi din viața ta.
– Păi, de ce? Ești prietenul meu. Dacă mă iubești, ar trebui să te bucuri că e cea mai fericită zi din viața mea.
– Păi, nu mă bucur, Vasile, nu mă bucur. Că asta înseamnă că ești un prefăcut, un mincinos.
– Eu? De ce? Cum sunt eu mincinos dacă îți spun că e cea mai fericită zi din viața mea?
– Pentru că dacă asta e cea mai fericită zi din viața ta, înseamnă că ai mințit.
– Când, băi, Dorine? Când am mințit eu? Când te-am mințit eu pe tine?
– Pe mine? Nu pe mine m-ai mințit, umflatule, nu pe mine, porcule! Ai mințit-o pe nevastă-mea, pe Elena!
– Eeeu? Ce treabă am eu cu Elena?
– Hai, băi, Vasile… Nu mă interesează, nene, ce faceți voi. Că știu, normal că știu. Dar nu accept să o minți, nenorocitule! Păi, ei i-ai spus, acum un an, când te-a lăsat să o pipăi prima dată pe țâțe, că aia e cea mai fericită zi din viața ta. Iar acum îmi spui că cea mai fericită zi din viața ta e azi, că te ungi cu slană și te speli cu palincă. Păi, nu-ți permit, mitocanule, să compari țâțele Elenei cu slana ta, cu palinca ta de la robinet…