După ce i-au smuls guvernul de sub popou şi i-au tăiat bretelele ca să rămînă şi cu partidu-n vine, Antonescu şi Ponta i-au dat lui Traian Băsescu o nesperată şansă de a-şi înfăşura ruşinea în tricolor, aidoma doamnei din tabloul „Deşteptarea României“, căci, vîrîndu-şi ca fraierii beţele în cuibul de viespi al intelighenţiei româneşti, predispusă la martiraj şi la rezistenţă prin cultură, preşedintele nostru cu nasul roşu va ieşi din zavera iscată în jurul Institutului Cultural Român cu paloarea metafizică a lui Lorenzo de Medici.
Spre deosebire de Ion Iliescu, care în preajma intelectualilor s-a simţit dintotdeauna ca bătrînii în baie cu Suzana şi care a cotcodăcit fericit la inaugurarea mortăciosului aşezămînt de propagandă sub lespedea căruia a sforăit ani de zile Buzura taichii, Traian Băsescu, alergic la praful din bibliotecă, şi-a tratat filozoficeasca bubă cu o mixtură benefică de chelneri şi tinichigii, astfel că singura jucărică pe care nu a stricat-o la fostul Palat al Copiilor din Cotroceni e chiar Institutul Cultural Român, de care s-a ferit ca dracul de tămîie, în ciuda amorului nebun ce i-l purtau unii dintre martiri.
Scăpaţi din ham, Ponta şi Antonescu or să-şi bage mîine-poimîine picioarele şi în Festivalul „Enescu“, întrupat sub înaltul patronaj al preşedintelui României. Numai că minunea de sub cupola Ateneului Român a fost posibilă tocmai fiindcă Băsescu, cînd aude de Bach, fuge degrabă la „Cireşica“.
Ponta şi Antonescu n-au înţeles că metoda izgonirii artiştilor în Bulgaria nu prea dă roade şi că un bumerang vechi de care vrei să scapi aruncîndu-l deasupra Dunării se poate întoarce ca să-ţi rupă dinţii.
Institutul Patapievici, ce poartă pseudonimul ICR, a funcţionat impecabil şi apolitic într-o ţară cu defecţiuni politice majore, puse la cale de însuşi marele proteguitor al artelor.
Dacă peste grădina papioanelor apolitice, răsărite pe Aleea Alexandru, nu s-ar fi pogorît muscoiul lui Băsescu, Mihai Răzvan Ungureanu, să culeagă polen politic, aş fi zis că lui Ponta şi Antonescu le va fi greu să-şi bage lăbuţele în oala cu smîntînă.
Aşa însă, nici nu ştii dacă să strigi zît sau să dai cu muscamor.