Ultima discuție despre „pensiile speciale“ a fost acum câteva zile, atunci când nea Marius Budăi a zis că nu există în lege termenul de „pensii speciale“. OK, boss, am zis cu toții, am înțeles, am discutat atâția ani despre nimic.
UDMR nu dorește să vorbească despre pensii speciale, toți primarii – PNL sau PSD – nici nu vor să audă, pentru PSD subiectul nu există, iar PNL o să ne spună, cel mai probabil, că el ar dori, însă nu are cu cine.
Bineînțeles că parașutatul de Budăi face pe prostul, pentru că numim „pensii speciale“ diferite forme de pensii apărute în urma unor legi total inechitabile, rezultatul unui lobby bolnav sau al presiunii Serviciilor.
„Pensiile speciale“ nu vor fi modificate cu nimic – nu în sensul în care ele ar trebui să dispară, ci în măsura în care ele să reflecte nesimțirea unui grup profesional, puterea de a dispune după bunul plac al aleșilor, pensionări la vârste fragede, modalități de calcul ale pensiei care țin de cea mai ordinară sfidare posibilă. Toate acestea s-au făcut și continuă să se facă, în timp ce un carici opărit ca Budăi apare și fonfăie: măi, dar pensiile speciale nu există, această formulare nu apare niciunde în vreo lege!
Pe cât de tâmpit gândeau cei de la USR despre desființarea pensiilor speciale, pe atât de jegoși sunt peneliștii și pesediștii care amână și amână și tot amână până mor generații întregi.