Ceea ce era mai mult decât previzibil iată că s-a și întâmplat: lidera opoziției venezuelene, Maria Corina Machado, a ajuns să-l întâlnească pe președintele american Donald Trump, moment ideal pentru a îndrepta mârșăvia norvegienilor chitroși și miruitori de Nobel. Așa că i-a înmânat personal Premiul Nobel pentru Pace, pe care tocmai ce-l câștigase cu câteva luni înainte, premiu acceptat cu mare plăcere de președintele american. Ce dacă nu e transmisibil?
Ăsta este un detaliu, pentru că cel ce va intra în istorie va fi Donald Trump însuși, care după niciun an de mandat, primește al doilea premiu pentru pace, după cel primit din partea FIFA. Și pentru că tot vorbim despre istorie, întreb inteligența artificială dacă s-a mai întâmplat așa ceva și aflu că Donald Trump este primul președinte din istoria Statelor Unite care reușește această performanță. Mă pune Necuratul să dau și un Google mai țărănesc și aflu – nu zic că am vrut eu, Google mi-a băgat pe gât – că în data de 9 aprilie 1940 Germania nazistă a pus în aplicare operațiunea Weserunbung și a invadat Norvegia, altfel un stat neutru. În două luni i-a dovedit pe norvegieni, iar argumentul lui Hitler a fost cică apărarea intereselor statului nazist în zonă pentru a securiza transportul de oțel din Suedia, altă țară care zicea că e neutră, dar care nu ieșea din cuvântul Fuhrerului și livra marfa cerută prompt, fără discuții.
Și mai zice Google ăsta dubios că la trei ani după ce norvegienii au fost tăvăliți de Wermacht, în 1943 mai exact, marele scriitor norvegian Knut Hamsun, care primise Premiul Nobel pentru Literatură, decide să îl ofere frumos înrămat lui Joseph Goebbels în speranța că va reuși să obțină o audiență la Hitler. Scriitorul încerca să întărească poziția guvernului marionetă norvegian călărit puternic de nemți, dar asta este altă poveste și nu are legătură cu Venezuela. Ceea ce aflăm noi de aici este că Machado nu este prima care își dăruiește Premiul Nobel unui centaur, a mai fost și un scriitor care a pus pe tavă premiul încercând să facă ceva pentru țara lui. Acum, dacă tot vorbim despre Premiul Nobel, trebuie să spunem că totul se trage de la Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, un băiat deștept care a făcut bani din invenția și comercializarea explozibililor care au schimbat aspectul războaielor moderne. Nobel era numit în perioada lui de glorie „negustorul morții”, chestie care l-a apăsat rău și a hotărât să facă o faptă bună: prin testament a stabilit ca averea sa să fie folosită la decernarea de premii în beneficiul umanității. Așa au apărut premiile Nobel pentru Fizică, Medicină, Literatură, Chimie, Economie și mai ales pentru Pace.
Fiecare medalie din aur de 24 karate decernată și cei peste un milion de euro primiți cu ocazia înmânării Premiului Nobel pentru Pace au ca proveniență fondurile strânse din cele 355 de patente din domeniul explozibililor. Dinamita, detonatoarele explozive, amestecul letal de nitroglicerină și nitroceluloză, cât și praful de pușcă fără fum sunt cele mai importante inovații marca Nobel, în spatele acestei chimii explozive stând milioanele de soldați sfârtecați în tranșeele războaielor pornite de lideri a căror obsesie a fost să intre în istorie ca mari cuceritori. Fără îndoială, pacea nu există fără război, pentru că altfel nu ar mai fi pace, ar fi stare de zen universală și o dăm în supranatural, așa că revenim la Premiul Nobel pentru Pace, mult mai pământesc. Nenorocitul ăsta de Google globalist mai zice că Machado nu este singurul cetățean venezuelean care primit premiul Nobel, mai e unul. Baruj Benacerraf, imunologist, căruia i-a fost decernat premiul Nobel pentru Medicină și Fiziologie. Eu zic că Venezuela chiar ar fi devenit o Elveție a Americii de Sud dacă ar fi venit Baruj la Casa Albă să-i înmâneze premiul său președintelui american, dar din păcate asta nu se mai poate pentru că omul de știință a murit în 2011. Poate o avea ceva moștenitori, să facă gestul ăsta absolut necesar, ca Donald Trump să intre în posesia celui de al doilea Premiu Nobel, pe care fără îndoială îl merită. Nu cred că va mai fi un președinte american până la sfârșitul civilizației umane care să se poată lăuda cu așa ceva.
Într-o lume care stă pe un butoi plin cu invențiile lui Alfred Nobel, ca român mă gândesc că nu putem sta așa, pământ de flori, trebuie să dăm și noi din coate pentru un loc mai în față. George Simion zice că va conduce o delegație în vizită la Donald Trump. Dar ce poate să-i dea el celui mai puternic lider al Lumii, că nu pare să aibă niciun premiu, nici măcar din clasele primare? Nici cu Nicușor nu merge. Cum să-i ofere lui Trump amărâtele alea de diplome olimpice la matematică fără riscul de a fi considerat acest gest ca un mișto la adresa liderului american? Voi vă dați seama ce ghinion am avut că Mircea Cărtărescu nu a luat până acum Premiul Nobel pentru Literatură? Și a fost atât de aproape de câteva ori. A trecut șansa pe lângă noi să-l trimitem pe Cărtărescu la Trump, să-i ofere premiul lui Nobel, să ne scoată țara din nevoi, dar nu a fost să fie. Ar mai trebui să vorbim cu Herta Muller, să vină ea cu Nobelul pentru Literatură pe care l-a primit în 2009, dar e mai complicat, că are dublă cetățenie și ne încurcăm cu nemții. Nu ne mai rămâne decât să căutăm premiul Nobel pentru Medicină primit de George Emil Palade în 1974, însă este posibil să fie primit cu reținere la Casa Albă un astfel de Premiu Nobel vechi de 52 de ani, de pe vremea doctrinei Truman. Vădit lucru, riscăm ca relațiile româno – americane să ajungă la cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani.