Riscul de a intra în incapacitate de plată este foarte mare, acum, în toamnă, zice nonșalant premierul Bolojan, cu morga-i de contabil CAP, atât de atent la instrumentul abac încât pare să fie luat mereu prin surprindere de realitatea înconjurătoare. Carevasăzică, toate măsurile pe care deja le cărăm în cârcă, de la taxe, impozite, accize și inflație, cu toată panica și anxietatea aferente n-ar fi îndeajuns, că urmează să fie și mai rău.
Ai zice că omul se pregătește să pună al doilea pachet de măsuri tot în cârca societății non-bugetofage, cu atât mai mult cu cât ne vorbește despre complexitatea și mărimea celui de-ai doilea pachet ca despre ceva ce nu poate fi înțeles de muritorul de rând, ci doar de capetele luminate ce s-au înșurubat la vârful statului.
Degeaba ai crescut niște taxe dacă nu acoperi găurile negre care sunt în economie, mai zice Bolojan, în ceea ce pare nimic mai mult decât o simplă retorică. Păi, totuși, unde se duc veniturile alea suplimentare obținute din jupuirea populației și mediului de afaceri? Nu de-asta au fost puse toate aceste biruri, ca să acoperim găurile negre? Că de eliminat găurile, am înțeles, în pachetul doi, nu așa era vorba? Și de ce anume trebuie să fie complex și mare pachetul doi, de ce trebuie să fie greu de înțeles? Nu ne-am înțeles că ei, cei care și-au asumat că scot țara din necaz, știu ce trebuie făcut și au un plan bine pus la punct prin care să facă tocmai asta?
Cine știe, poate că toate declarațiile astea alarmant-pesimiste au rolul de a prezenta un posibil viitor mult mai rău decât are să fie în realitate, ceea ce ne va crea o stare de confort. Vorba aia, se putea și mai rău! Pe de altă parte, senzația e că ne-am dus în service cu mașina stricată, la un mecanic ce ne spune că va face tot ce ține de el să repare motorul, doar că ține și de divinitate să fie bine. Iar la final, deși motorul n-a fost reparat, i-a montat mașinii un claxon nou. Altfel sună viitorul cu un claxon nou!