Soarta tuturor pactelor de neagresiune e să fie reciclate în hîrtie igienică. Dar între momentul secret al semnării şi clipa denunţării, guguştiucii păcii se găinăţează în capul chibiţilor şi guriştilor aflaţi spatele părţilor semnatare. Chibiţii se duc să comenteze bătăi de cartier. Guriştii intră în şomaj tehnic.
Victime colaterale ale pactului dintre Băsescu şi Ponta, şi unii, şi alţii se îneacă de la flegmele care le-au rămas neutilizate în gît, încît au trecut la războiul de gherilă, dacă nu şi-au atîrnat tastatura în rastel. Căuzaşii de la Evz se agită ca musca prizonieră în borcan văzînd cum le pleacă din combatanţi şi cum li se înmoaie pixul celor rămaşi. Anteniştii aruncă fără chef găteje în cenuşa conflictului şi mai trag cîte o rafală de vorbe, la grămadă sau către Zgonea, care flutură rîgîind alene batistuţa armistiţiului din Camera Deputaţilor. La B1 TV, Jack Cristoiu, titanul, e descumpănit ca soldatul japonez după capitulare: nici nu se predă, dar nici harakiri nu-şi face, în timp ce telefonul lui scurt către puntea de comandă sună în gol. Ca să n-o mai zbîrcească, Jack prevede întorsături dramatice de situaţie pe eşichiorul de pe Marte. Titanul se face că nu vede cum marinarul prevestirilor sale belicoase s-a dat jos de pe vapor, alegînd siguranţa unei o plute de o singură persoană, plus proviziile lichide aferente, şi se îndepărtează, lăsîndu-i lui Lăzăroiu misiunea de a anunţa din om în om că pactul nu-i include şi pe susţinătorii lui, aşa că scapă cine poate.
Publicat în Cațavencii, nr. 1 (79)/2013