Păi, mă dusei să trec la Olt, ca să uit c-o luăm în bot

Ținem cu echipa noastră și la bine, și la greu. Situația-i albastră. La Craiova, e mereu… Parafrazarăm niște versuri dintr-un imn al Craiovei Maxima, ca să mai uităm de chin și jale, vericilor. Ca vîlcean nativ și oltean fundamentalist, autorul acestor rîndulețe e afectat, cum să nu, de dramele și suferința vecinilor din Dolj. Ce fuserăm și ce ajunserăm, băi, frate!

Dintr-o Craiovă Mare se făcură două Craiove în Superligă, mai mici. Asta n-ar fi, zău, o imensă problemă. Nu ești oltean dacă nu ești șef sau, mă rog, te dai șef. Tocmai d-aia, pe binecuvîntatele noastre plaiuri, se și inventă mașina cu cinci locuri în față – ca să fie toți la volan. Ei bine, singura chestie-i că conducătorii ambelor Craiove (fiecare, în felul lui) au un talent special. Fac ei ce fac și proptesc bolidul în gard. Rezultatele craiovene din ultima etapă nu-s decît o (re)confirmare a valorii.

Tii, ce coincidență! Ambele Craiove amîndouă avură pe bancă niște antrenori interimari. Se dovedi astfel stabilitatea ce domnește endemic în Bănie. Zi și tu, neicuțule: la ce-ți trebe unu’ care să antreneze din prima pînă-n ultima etapă, cînd ai niște patroni atît de inspirați? În plus, încă o dată, se mai dovedi și proverbiala generozitate care ne caracterizează pe noi, oltenii. Craiova lu’ Mititelu dărui prima victorie a Oțelului lu’ Dorinel Munteanu, campionul meciurilor egale de pînă mai ieri. Din X Men îi făcu 2 Men. Da’ nici Craiova lu’ Rotaru nu se lăsă mai prejos, în derbiul „universitar“, sanchi, cu U. Clujul lui Neluțu Sabău. Într-un, vorba lemnului, „final de infarct“, le oferi ardelenilor o remiză nesperată, în tradiționala dispută dintre „șepcile roșii“ și băștile albastre. Ce să mai zici? Că Rotaru e un fel de Mititelu cu față umană? Că Rapidul o fi „farmecul vieții“, iar Craiova înseamnă farmecul ceții, că-s multe de nepriceput, și nu de ieri, de azi? Că, tot nu de ieri, de azi, Craiova exprimă ambiții mari și rămîne stăpînită de uneltiri mărunte? Mai bine nu zicem, nu ne mai raportăm la glorioasa și mai puțin glorioasa istorie a Craiovei, pentru a ne păstra demnitatea. Sîntem olteni, adică mîndri!

Muică, sîntem neam de haiduci! Noi, oltenii, mai ciupim puncte de la bogați, ca să le împărțim săracilor, amărăștenilor din campionat. Așadar, băi, săracilor, vă dăruim iarăși două citate aproximative, dar mereu valabile, că-s din clasici: „La Craiova nu se vine. Din Craiova se fuge“ și „Ca oltean talentat și chiar genial poți reuși oriunde în lumea asta. Mai puțin în Oltenia“. Deci la revedere și-un praz verde! Hai Oltenia, hai și România!