Winner, pariuri, are o reclamă cu o femeie care, exasperată de lipsa de chef de viață a soțului, îl trimite să joace la pariuri. Iar asta la sfaturile mamei. Ireal, stupid, cu niște cadre absolut cretine. Răul cel mare însă a fost introducerea „pariurilor“ în viața de familie. Au penetrat pariurile celula de bază a societății și, ce să vezi, nu au divizat-o. E pace la CNA.
Și pace a rămas și după ce Casa Pariurilor – cum altfel? – s-a gândit să introducă și ea pariurile în casă. De data asta, pariurile fac legătura dintre tată și fiu: sunt doi camarazi de 1 pauză, 2 final, sunt ambii păgubiți de la Craiova-CFR, 3-2, gol Craiova în minutul 96, na, intimități, preteneală, băiețeală.
Pariurile sunt o boală, distrug vieți, familii, ruinează, deprimă. Asemenea fumatului, pot să ucidă.
Iar acum casele de pariuri trec la recrutări în rândul elevilor – căci elev de liceu pare adolescentul din reclama la Casa Pariurilor. Nu vinzi alcool și țigări minorilor, de ce îi lași să joace la pariuri, de ce lași reclame în care tinerii adolescenți fac pariuri?
Pasivitatea Consiliului Național al Audiovizualului e de-o infinită iresponsabilitate. În loc să vâneze declarații cretine – e drept, sancționabile, dar parcă mai mult pentru prostie –, mai bine ar începe să și-și gândească rolul în cadrul societății ca întreg. Ar cam trebui să iasă din atitudinea asta contabilicească, atât de răspândită azi.