Caţavencii

Partidul cu de toate

PSD e partidul unic într-un sens în care PCR n-a fost și n-avea cum să fie. E partid unic, doar că într-o democrație. E o chestie care atârnă greu pe umerii liderilor lui, pentru că nu-i ușor să joci, ca partid, toate rolurile de pe o scenă politică unde ar trebui să se găsească pentru fiecare câte ceva. Dacă e dictatură, e ușor, nu-ți trebuie decât un monolit care calcă în picioare orice disidență, orice opoziție. În democrație, însă, partidul tău unic e un fel de briceag elvețian, bun pentru orice și gata să mulțumească orice segment al populației.

PSD este, în primul rând, partidul de la putere. E ușor, asta se pricepe să facă cel mai bine. Ai mai mulți oameni să pui în funcții decât alte partide și, dacă rămân funcții neocupate, nu-i nici o tragedie. Au și oamenii ăștia rude pe care să le numească, iar unii chiar foști parteneri cu care au mai lucrat și cărora le-au rămas datori.

Pentru că-i cel mai mare partid, singurul care nu s-a scindat spectaculos și nici n-a apărut din nimic, ajungând doar ceva mai mult de un nimic, PSD și-a dezvoltat în interior propria opoziție. Atunci când Opoziția din Parlament e confuză ca un copil intoxicat cu alcool, disidenții din PSD își fac datoria democratică și se opun actualei conduceri folosind cuvinte mari: tiran, Ceaușescu etc.

Partidul are cam aceeași vârstă cu democrația românească, așa că a fost la putere sau s-a bătut în preajma ei dintotdeauna. A trecut țara prin momente grele – pe care de multe ori tot el le-a provocat – și a negociat intrarea în NATO și UE. E, cum s-ar spune, un partid mainstream, genul de partid tradițional care încearcă să ocupe zona centrului ca să adune alegători de peste tot.

Ce surprinde acum e că PSD părăsește centrul de bunăvoie și se afundă în mod inutil într-o zonă a alternativelor dubioase, a partidelor antisistem care nu vor globalizare și care construiesc povești conspiraționiste în jurul prezenței unor străini. E cea mai tâmpită strategie a unui partid care a luat la ultimele alegeri 45% din Parlament. E ca și cum ai câștiga din muncă cinstită un miliard de dolari și i-ai juca pe toți la Loto, pe un singur bilet, ca să te îmbogățești peste noapte.

Exit mobile version