Unde: La vreo patru ore cu maşina de Bucureşti (sau una cu elicopterul), undeva pe malul Dunării, la vreo 20 de kilometri de Calafat, se află un fost port agricol, refăcut ca aşezămînt cultural, cu sculpturi, porci la proţap şi alte marafeturi de către preşedintele Dinescu.
Cine: Oameni care vor să caute linişte şi vor să-şi umple stomacul în stil burghezo-moşieresc, cu bunătăţi gătite de către poet şi vinuri din producţia proprie. Nu sînt baruri, cluburi, zgomot şi şaormării. Doar oameni care vor să se simtă boieri şi să arunce cu mîncare în ei.
Cît: Destul. Locul nu prea e de venit cu familia. E de grupuri mai mari. Team-building-uri (ca, de pildă, al nostru, întîmplat săptămîna trecută), ateliere, ideal pentru corporatistul mediu care vrea să vadă, în sfîrşit, cum arată un mamifer domestic şi o roşie de grădină. Locul dispune de 17 camere, iar preţurile sînt similare cu alea de la o pensiune de 4 margarete care se respectă (deci ceva mai ieftin ca la mare). Cu mîncare inclusă, evident, preţul creşte, dar, credeţi-mă, merită. În primul rînd, pentru că mîncarea e multă şi naturală şi, în al doilea rînd, pentru că mîncatul e principala ocupaţie acolo.
Muzică: Mambo Siria, evident. Formaţia de curte a moşierului Dinescu. Nu poţi s-o arzi boiereşte fără să ai ţigani care-ţi cîntă la ureche în timp ce bagi în tine ca spartul. Însă dacă vrei să-i mai prinzi în formaţie completă, ar cam trebui să te grăbeşti: la cum arată, moşul din fruntea formaţiei mai are doar vreo 50 de litri de vodcă pînă moare.
WC: Normal, ca la orice pensiune. Dar recomand să trîntiţi un plutitor direct în Dunăre, preferabil c-un GPS ataşat. Sînt curios cît face pînă la Tulcea, nu de alta.
Nocturnul de control