Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Pasărea Folk’n’Roll

Zoom Pasărea Folk’n’Roll

Unii oameni, se pare, nu știu când să se oprească. Sau nu știu că trebuie să se oprească. Bun, am înțeles, nu mai pot, au nevoie de bani, le e greu. Dar…

Ce se întâmplă de aproape 24 de ani cu Phoenix e un circ trist

pentru toți cei care au ascultat albumele lor înainte și imediat după 1990. Niște băieți cu o aură aproape mistică, „interziși” de sistem, alungați din țară, cu o muzică așa cum puțini făceau până în 1989. Sau așa ne-a plăcut să credem.

Dar au trecut anii, libertatea ne-a permis să-i vedem live și ne-am dat seama că nimic nu mai era așa cum părea între copertele unui disc de vinil pasat pe sub mână. Am aflat, încet-încet, că sunt oameni, că greșesc și ei, că au slăbiciuni. Că orgoliul este una dintre cele mai mari slăbiciuni ale lor. Că ar vrea să trăiască veșnic din ceea ce au făcut în urmă cu 30-40 de ani.

Nicu Covaci o fi fost o legendă, la vremea lui, dar s-a întors din Germania sau Spania sau de Dumnezeu mai știe unde ca un bătrân hippiot inadaptat. Călare pe motor, cu pletele-i fluturând în vânt și cu vocea din ce în ce mai răgușită, Covaci s-a trezit, în timp, că s-ar vrea unic și definitiv deținător al tuturor drepturilor intelectuale ale creațiilor formației. S-a văzut, totuși, că nu el era creierul acelei trupe. Nu el, dar nici ceilalți componenți. Acolo putem vorbi despre un creier comun, ai cărui lobi, luați separat, nu fac doi bani.

Componența Phoenix, post-’89, s-a schimbat de la un an la altul. Acum, din câte-mi amintesc, doar Nicu Covaci mai duce stindardul vechii trupe, performând afon pe la diverse petreceri rurale. Ceilalți membri ai Phoenixului din anii de glorie s-au retras, scârbiți.

Până mai ieri, când s-au reunit Kappl, Țăndărică și Baniciu

și au format Pasărea Rock. Că, na, era nevoie de ceva care să înlocuiască Pasărea Colibri, după moartea lui Pittiș.

Paranteză: frate, ăștia sunt crescuți la Avicola? Sunt ornitofili? Dacă au văzut că nișa asta cu păsări nu le-aduce noroc, de ce nu s-au ostenit puțin mai mult să găsească ceva nou? Închis paranteza.

Pasărea Rock e o trupă care are, în momentul ăsta, cam două piese proprii. Atât. Două piese care, sincer, nu te dau pe spate. În schimb, se urcă pe scenă cu aplomb, cântând din repertoriul Phoenix, al lui Baniciu personal și al defunctei Colibri.

Și aici încep problemele. Să-l asculți pe Baniciu cântând „Eșarfă în dar”, cu orchestrație de Cantafabule, e ca și cum l-ai avea pe scenă pe Alifantis cu Lars Ulrich în spate, la tobe. Doar că vocea lui Alifantis încă sună bine. A lui Baniciu a uitat cum se face asta cam acum douăzeci de ani.

Phoenix a avut un singur album cu adevărat bun.

Iar ăla e Cantafabule. Un sunet OK, la vremea aia, ba chiar și azi, niște versuri perfecte, semnate de Foarță și Ujică. E bine că cineva mai cântă melodiile alea pe scenă, azi. Covaci n-a făcut-o niciodată în ultimii 24 de ani. Poate pentru că nu putea, poate pentru că n-avea loc de rock printre compozițiile proprii din ce în ce mai jenante. Așadar e bine că cineva se aruncă la Cantafabule azi. Kappl e un instrumentist impecabil. Țăndărică dă în tobele alea de parcă ar avea cu treizeci de ani mai puțin. Și sună demențial. Mai au cu ei un chitarist care nu se face de râs. Totul e OK. Până când intră în horă Vladi Cnejevici. Băi, dacă voiam manele, mă duceam la un concert de manele, nu? Adică sunetul ăla de midi obosit, văicăreala de tip Compact se pupă cu riffurile de pe Pasărea Rock’n’Roll ca Adi Minune pe muzica lui Cohen. Poate ceva mai prost.

Ei, și? Ei să fie fericți. Niște pensionari aparent simpatici, plini de fițe, care ar vrea să dea iama prin gagici ca la 20 de ani. Singurul care ar avea succes, încă, rămâne Țăndărică, pe care publicul îl ovaționează minute bune. Ceilalți de-abia își mai târâie trupurile ostenite spre masa unde se bea. Au mai bifat un concert, au mai încasat niște bani, s-au mai simțit, din nou, vedete.

Da’ încercați, nene, și un concert cu intrarea plătită. Îhî. Aveam o bănuială.

9 comentarii

  1. #1

    Piese de pe Cantafabule au cantat de nenunarate ori in concerte… Si pana acum 7-8 ani nu s-a schimbat componenta si chiar aveau concerte tari…Acum…e mai trist…

    • #2

      Componența s-a schimbat de multă vreme. baniciu nu mai Cântă cu Covaci de hăt-înapoi în timp. Kappl n-a cântat cu Phoenix după revoluție decât de câteva ori. Și așa mai departe.

  2. #3

    E valabil si pentru trupe mai mari. Cea mai mare dezamagire a mea a fost sa-i vad in concert pe Rolling Stones, la Bucuresti.
    Trebuie sa stii cand sa te retragi.
    `Fanii` care se agita incantati la un asemenea spectacol nu sunt decat oameni tristi, sub influenta alcoolului (in cel mai bun caz…), care traiesc prezentul in negare, incearcand sa-si retraiasca tineretea. Exact ca si membrii trupei.

  3. #4

    „Mugur de fluier” nu este un album reusit ? I-am vazut prin 1974 in concert, dumneata pe unde erai atunci ?

  4. #5

    Am fost la toate concertele sustinute la Ploiesti in perioada 72-78, si erau ca niste zei pentru generatia noastra de tineri de atunci. Apoi i-am revazut la Opera prin 2002-2003, cand au cantat cu Gheorghe Zamfir, si m-au cam dezamagit.
    Dintre albume, probabil „Cei ce ne-au dat nume” cu piesa ade rezistenta „Negru Voda” ramane dupa parerea mea cel mai bun. Solo-ul de chitara bas a lui Kapl este si acum, cred, cea mai buna prestatie de chiatra bas pe care am ascultat-o vreodata.

    • #6

      Nu mai suport cântece cu haiduci, voievozi și alte pășunisme de același gen. Sunt ultra-depășite. Sunt ca glumele cu chelneri.

  5. #7

    …ce zici de „Pseudomorgana” ?…a fost in coloana Sonora a filmuli Nemuritorii ,regia Sergiu Nicolaescu…

  6. #8

    e cineva in Romania care face muzica buna?…manelisti , poponari ,si pitzipoance….rahat

  7. #9

    Cea mai mare dezamagire provocate de Phoenix-ul de dupa 1990 este aceea ca trupa nu mai era in stare sa-si cante propriile piese. Nu mai erau la fel de buni instrumentisti dau nu mai erau interesati sa sune bine.
    Pentru mine Kappl a fost un zeu. Nu a existat si nici nu va exista in Romania un basist de rock cu asemenea virtuozitate si creativitate. L-am vazut dupa 90 intr-un concert pe fostul 23 august si mi-a venit sa plang. Pentru toate piesele basul canta in stil country.
    Desi a intrat mai tarziu in trupa, Kappl a fost determinant pentru originalitatea Phoenix.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint