A trecut o lună și jumătate de la intrarea în vigoare a legii antifumat, iar inițiatoarea ei, Aurelia Cristea, se află printre oamenii cei mai afectați. Idolatrizată de către nefumătorii activi, care i-ar fi pomenit numele în acatiste, dacă ar fi știut cum o cheamă, deputata PSD de Cluj a simțit pe pielea ei ce înseamnă să vrei să faci bine cu forța. După intrarea în vigoare a legii, sondajele de opinie au arătat că intenția de vot a scăzut în cazul candidatei la Primăria Clujului (aceeași Aurelia Cristea) atât de mult, încât partidul i-a retras nominalizarea, înlocuind-o cu Octavian Buzoianu, aparent independent. Poți tăia salarii, poți mări TVA-ul, poți fi premierul-breloc al lui Traian Băsescu și tot ai șanse mai mari la Primăria Clujului decât cineva care le-a luat clienților de baruri și restaurante țigara de la gură. Până la urmă, Deceneu a avut noroc pentru că nu ocupa o funcție electivă. Altfel, după ce a dispus tăierea viilor dacilor, ar fi fost învins în orice alegeri chiar și de Cristian Bușoi.
Circulă tot felul de statistici
legate de pierderile suferite pe toată linia după intrarea în vigoare a legii antifumat. Dar este, totuși, prematur să vorbim de găuri enorme în buget. Fumatul n-a scăzut catastrofal în urma aplicării acestei legi, încasările din taxe și accize nu s-au dus nici ele în cap, dacă vorbim de taxele și accizele directe aplicate tutunului. Dar n-au scăzut nici cheltuielile statului cu tratarea celor ce s-au îmbolnăvit fumând. Nici n-ar fi avut cum. La un cancer pulmonar lucrezi cu sârg ani de zile, nu te vindeci în doar o lună și jumătate.
Au scăzut, însă, încasările
proprietarilor de baruri și restaurante. Chiar au scăzut, iar pentru asta nu ai nevoie de statistici. E suficient să-ți folosești ochii. Cel puțin în martie și în prima parte a lui aprilie, când a fost frig, multe dintre barurile pline de fum de până atunci au fost complet goale: nici fum, dar nici clienți. Sunt proprietari de baruri care se plâng că, cel puțin în prima lună de la intrarea în vigoare a legii, încasările le-au scăzut și cu până la 70%. Dar s-a mai încălzit puțin, pe străzi, chiar dacă ilegal, a început să mai apară câte o masă pe care clienții să-și pună paharele, câte o scrumieră semiindustrială, care să poată adăposti mucurile de țigări ale armatei de fumători-consumatori și, din când în când, câte o terasă care n-are aprobare de funcționare. Dar cine se mai uită acum după aprobări de la Primărie, când dușmanul principal e fumul de țigară, pe care nefumătorii îl sorb la fel de pasiv ca în interior, atunci când ies din cârciumă ca să nu piardă poanta bancului și se apropie de amicii fumători mai mult decât ar fi făcut-o înăuntru, căci în exterior zgomotul e mai mare, iar volumul vocii mai mic, pentru a nu deranja vecinii.
Nici măcar nu mai e de interes
care sunt amenzile pentru fumatul în spații închise. Fumătorii ar trebui să fie la curent cu amenzile pentru tulburarea liniștii publice. Dacă un strigăt destul de firav de “Demisia, Iohannis!” aduce după sine o amendă de 2.000 de lei, cam cât vor primi cei care tulbură seară de seară liniștea vecinei de la 2, la care nu ajungea fumul de țigară, dar la care ajung acum râsetele vicioșilor patriei, organizați în grupuri din ce în ce mai mari în fața localurilor? Fumezi în interior?? Ți-o iei. Fumezi afară, în grup organizat? S-ar putea ca DIICOT să aibă un cuuvânt de spus, la o adică.
Dar fumătorii citadini
se vor descurca, într-un fel sau altul. Poate se va schimba și legea, pe ici, pe colo, poate se vor îmbuna și primăriile și vor da mai multe aprobări pentru terase acum inexistente legal. Mai greu se descurcă, însă, proprietarii localurilor. Iar legea antifumat a dus concurența pe culmi nebănuite.
La intersecția DN 3A cu DN 21, acolo unde se înalță, semețe, popasurile turistice altădată înfloritoare de la Drajna, două cârciumi își dau la gioale cu legea Aureliei Cristea. Hanul Rustic și Popasul Drumețul se află, practic, față în față. Proprietarii lor sunt unii dintre oamenii care, mai mult ca sigur, regretă existența autostrăzilor, în general, și a Autostrăzii Soarelui în particular. De ani întregi, de când drumul spre mare a luat-o pe autostradă, prosperitatea lor scade văzând cu ochii. Clienți mai puțini, concurență mai dură, luptă pentru supraviețuire. Norocul lor că a apărut legea asta, că au cu ce să-și umple timpul. Acum, cum apare câte un client care se așază pe terasa Hanului Rustic și-și aprinde țigara, văzând scrumiere pe mese, Poliția Locală este alertată urgent de către vigilenții de la Drumețul. Atunci când, însă, un client comite același act al fumatului pe terasa de la Drumețul, e rândul vigilenților de la Rustic să cheme luptătorii antitabac. Denunțurile reciproce se repetă de şapte-opt ori pe zi. Or fi ele terase, dar sunt prea acoperite, au prea mulți pereți, iar organul nu poate lăsa lucrurile așa, trebuie să amendeze. Dar dacă ar amenda, la valoarea normală a amenzii, cele două cârciumi s-ar închide în maximum două zile. Norocul lor că polițiștii locali sunt și ei oameni și știu ce e ăla viciul. Oricum, din amenzile date în numele statului ei nu se aleg cu nimic, pe când suta aia pe care o primesc pe șest la fiecare intervenție le mai rotunjește veniturile.
Dacă nu fumezi și nici alții în jurul tău nu mai fumează, dispare, încet-încet, calitatea de fumător pasiv. Dar când vezi cum se rezolvă evitarea amenzilor impuse de legea antifumat, ce ești? Mituit sau mituitor pasiv? Că mi-e puțin neclar.
