S-au împlinit, pe 18 aprilie, 83 de ani
de când biserica din Costeștii de Argeș s-a făcut scrum, în timpul slujbei de Denii. Toți cei 118 copii ai așezării au pierit în flăcări. Părinții victimelor l-au rugat pe preot, în dimineața fatalei zi a Vinerei Mari, să țină slujba afară. Bisericuța de lemn era coșcovită de cele două veacuri care trecuseră peste ea, iar cei 24 de metri pătrați erau cu totul neîncăpători pentru populația Costeștilor, ca și ușa povârnită, de numai 60 cm înălțime.
Rugămintea preotului de a ține slujba
pe șantierul noii biserici s-a lovit de refuzul ferm al Patriarhiei, pe motiv că lucrarea nu este terminată și sfințită. S-a convenit ca părinții să stea afară și la Denii să participe doar copiii. Când focul s-a aprins de la o lumânare, părinții încercau disperați să intre pe chepengul minuscul, blocându-și odraslele înăuntru. Înmormântarea fiilor satului a fost făcută de un impresionant sobor de preoți și la funeralii au participat Regina Maria și principele Mihai.
Azi, când costeștenilor li se pune pata
pe cineva, îl blestemă cu cuvintele: “Să trăiești, ca popa din Costești”. Bietul popă a încercat să-și salveze copilul cel mic și a murit cu el în brațe, arși amândoi. Atitudinea Bisericii ortodoxe a descris un slalom șmecher față de cei arși în foc, de-a lungul timpului. Ca și față de cei ale căror trupuri au fost arse după trecerea la cele veșnice, cu sau fără limbă de moarte. Deși părintele Stăniloaie a tunat și fulgerat că “În arderea trupului se manifestă pur și simplu instinctul păcătos și absurd de a destrăma credința creștină”, pe vremea patriarhului Teoctist a existat infinit mai multă înțelegere față de crematorii și de cenușa umană.
Mari personalități au fost cremate
și li s-a făcut totuși și slujbă ortodoxă de petrecanie, în opoziție cu zilele de azi, când se invocă tot mai abitir hotărârile Sfântului Sinod din 1928, 1933 și 2012 cu privire la arderea trupurilor după moarte, ceea ce exprimă lipsa de viziune unitară a înaltelor fețe bisericești vizavi de cele sfinte. Or, în privința incinerării, Biserica nu are un canon expres care s-o interzică, afirmă profesorul universitar Nicolae D. Necula, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă.
Că apa și focul nu cunosc îndurarea,
după cum bine zice o vorbă din popor, o demonstrează atitudinea patriarhiei în privința hecatombei de la Maternitatea Giulești, din 2010. Nu numai că patriarhul în exercițiu n-a transmis nici o vorbuliță de consolare părinților copilașilor arși în oribilul accident de la Maternitatea Giulești, de a trebuit să suplinească golul de implicare sufletească a clerului ortodox mesajul de solidaritate al Bisericii soră romano-catolice, dar Arhiepiscopia Bucureștilor n-a ținut o slujbă cu un sobor de preoți, lăsând un singur preot să cădelnițeze o țâră pe lângă sicriașele victimelor și să îngâne niște rugăciuni.
Ba mai mult decât atât, și mai urât ca asta
nici că se poate, exact în aceeași perioadă Patriarhul Daniel a catadicsit să se prosterneze în fața odraslei unui cuplu de impostori, care a uzurpat titlurile Casei Regale a României, fiul lui Paul Philippe și al Liei Georgia Triff: “Altețelor Sale, Prințul Paul și Prințesa Lia de România, (…) Vă adresăm alese felicitări cu ocazia botezului fiului dumneavoastră, Alteța Sa Carol Ferdinand (…)”.
Este un mesaj personalizat, în opoziție flagrantă
cu atitudinea indiferentă, de birocrat din sistem, în fața dramei petrecute la Maternitatea Giulești, pe care o lasă în mâna unui singur popă, din cei 14.578 ai BOR, Tudorel Peiu, care nu a oficiat slujba la căpătâiul copilașilor arși, “din încredințarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel”, cum scrie mincinos în comunicatul de presă, ci pentru simplul motiv că este parohul bisericii Spitalului “Grigore Alexandrescu”.
Patriarhia s-a dat în stambă
cel mai urât când a refuzat să oficieze slujba de petrecanie la căpătâiul lui Sergiu Nicolaescu, pe motiv că răposatul ceruse să fie ars după moarte. Arhiepiscopia Bucureștilor a somat familia lui Sergiu Nicolaescu să-l înmormânteze creștinește pe regizor, pentru a “păstra renumele marelui regizor în conștiința poporului român în majoritate ortodox”.
Cu totul alta este atitudinea Patriarhului
la moartea actriței Irina Petrescu, care a cerut să fie înhumată după rânduială. “Ne rugăm lui Dumnezeu să odihnească sufletul doamnei Irina Petrescu în Împărăția Sa împreună cu drepții, iar pe cei îndoliați și îndurerați să îi întărească întru nădejdea Învierii celei de obște și a iubirii milostive a Preasfintei Treimi. Cu părintești binecuvântări și condoleanțe pentru familia îndoliată, † DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”, de unde și vorba: fă ce face popa, nu ce zice popa.
Publicat în Cațavencii, nr. 17(95) 2013