Nu degeaba se crede că SRI este o instituție informată, căci realitatea ne confirmă zi de zi acest lucru. De exemplu, nu cu multă vreme în urmă, oameni din instituția cu pricina băteau din ușă-n ușă de redacție, cu cecul în mînă, propunînd angajări avantajoase de ziariști sub acoperire. Adică ei furnizau ziaristul, redacția îi dădea spațiu de exprimare și scăpa fără nici un cost suplimentar, salariul fiind plătit, via casieria publicației, direct de către direcția economică a SRI. Pînă recent, pînă să iasă Turcescu și să facă mărturisiri incomplete, redacțiile își asumau atît angajarea, cît și plata acoperiților, de cele mai multe ori neștiind că e vorba de acoperiți. De cînd cu Turcescu, însă, orice telefon sau orice intervenție directă a ofițerilor, inferiori ori superiori, au devenit suspecte, iar responsabilii de redacții nu prea mai vor să achite din propriul buzunar serviciile făcute de unii sau de alții SRI-ului și altor servicii care veghează la securitatea patriei.
Așa se face că SRI oferea 2.000 de euro pe lună plus taxe pentru angajarea unui băiet ușor cam prăjit, dar încă util. Cum s-a lovit de refuzul mai multor redactori-șefi, SRI s-a reorientat din mers și le-a promis acoperiților fără loc de muncă o alternativă viabilă. Și cum șefii de partide au fost mai puțin pretențioși decît șefii de redacții, nu ar trebui să ne mire dacă, în legislatura viitoare, în Parlament se vor găsi mai mulți viitori foști ziariști. Sînt deja atît de numeroși încît, la o adică, ar putea să-și facă și grup parlamentar.